Îmbogățirea vocabularului
- Îmbogățirea vocabularului: Procesul continuu prin care lexicul unei limbi se dezvoltă cantitativ și calitativ, prin procedee interne (create în interiorul limbii) și externe (împrumutate din alte limbi).
A. DERIVAREA (MIJLOC INTERN)
Procedeu intern de formare a cuvintelor prin adăugarea de afixe (prefixe și sufixe) la o rădăcină sau la un cuvânt de bază:
- Rădăcina: Elementul comun, ireductibil ca sens lexical, prezent în toate cuvintele din aceeași familie lexicală (ex. familia cuvântului verde: verz-ișor, verz-eală, în-verz-it → rădăcina este -verz- / -verd-).
- Cuvântul de bază: Unitatea lexicală existentă în limbă care servește ca punct de plecare pentru formarea unui cuvânt nou.
1. Tipuri de derivare după mecanism:
- Derivare progresivă: Adăugarea de sufixe și/sau prefixe la cuvântul de bază.
- Derivare regresivă: Obținerea unui cuvânt nou prin eliminarea unui afix sau a unei desinențe de la sfârșitul unui cuvânt existent:
- Din nume de fructe spre nume de arbori/arbuști: mandarină → mandarin, curmală → curmal, smochină → smochin, dudă → dud;
- Din denumiri de științe spre nume de profesii: neurologie → neurolog, chirurgie → chirurg, stomatologie → stomatolog, oftalmologie → oftalmolog;
- Substantive neutre formate din verbe: a blestema → blestem, a suspina → suspin, a avânta → avânt, a dejuna → dejun, a deranja → deranj, a condensa → condens;
- Substantive feminine formate din verbe de conjugarea a IV-a: a păzi → pază, a bârfi → bârfă, a clipi → clipă.
- Derivare parasintetică: Adăugarea simultană a unui prefix și a unui sufix la rădăcină (în- + frunz- + -i = a înfrunzi; des- + zăpez- + -i = a deszăpezi; îm- + bogăț- + -i = a îmbogăți).
2. Clasificarea sufixelor:
- După valoarea morfologică pe care o imprimă:
- Sufixe substantivale: -ar (cronicar), -are (alergare), -eală (amețeală), -eață (dulceață), -ământ (jurământ), -ință (făgăduință), -ism (umanism).
- Sufixe adjectivale: -iu (auriu, argintiu, plumburiu), -esc (tineresc, prietenesc), -os (lemnos), -tor (răcoritor), -atec/-atic (primăvăratic).
- Sufixe verbale: -i/-î (a izvorî, a brăzda), -ui (a bubui), -iza (a teroriza, a moderniza), -ăi (a behăi), -ona (a eșalona).
- Sufixe adverbiale: -ește (bărbătește, prietenește), -iș (pieptiș, curmeziș, pitiș), -âș (chiorâș, târâș), -mente (realmente, moralmente).
- Sufixe diminutivale (după sens): denumesc obiecte sau însușiri mai mici decât cele de bază (pătuț, scăunel, băiețel, fetiță, albinuță, frumușel, încetișor).
- Sufixe augmentative (după sens): denumesc obiecte sau ființe supradimensionate (căsoaie, băiețandru, băietan, prostoi, măturoi, iepuroi, buboi, lungan).
- Sufixe colective: denumesc grupuri de obiecte sau ființe: -ime (studențime, școlărime, preoțime), -et (tineret, brădet, făget), -iș (pietriș, stufăriș), -iște (porumbiște, miriște), -ăraie (colbăraie, apăraie).
- Sufixe de agent: indică profesia sau îndeletnicirea: -ar (grădinar, zidar, strungar), -tor (scriitor, croitor), -giu (geamgiu, macaragiu), -ist (fotbalist, tractorist), -or (dirijor, contor).
- Sufixe moționale: formează femininul de la masculin sau invers (profesor → profesoară, preot → preoteasă, tigru → tigroaică, cioară → cioroi, rață → rățoi, gâscă → gâscan).
- Sufixe pentru nume de locuitori: -ean (clujean, băcăuan, timișean), -an (dornean, bistrițean), -ot (cairot, sofiot, tokiot), -it (moscovit), -in (florentin).
3. Clasificarea prefixelor:
- Prefixe negative / privative: ne- (neom, necinstit), in-/im- (incert, impar), i- (ilegal, ilicit), des-/dez- (desface, dezarma).
- Prefixe iterative (arată repetiția): re- (rescrie, reface), răs-/răz- (răsciti, răzgândi).
- Prefixe cu sens superlativ / de intensitate: arhi- (arhiplin, arhicunoscut), supra- (supradimensionat), hiper- (hipercorect), ultra- (ultramodern), extra- (extraordinar), prea- (preafrumos), stră- (străvechi).
- Prefixe spațiale și temporale: ante- (antebelic), post- (postbelic), pre- (preuniversitar), inter- (interfață, internațional), trans- (transcarpatic), sub- (subteran).
- Prefixarea multiplă: ne-în-frunzit, re-îm-pădurit, ne-re-în-cărcat.
Singurul prefix din limba română care se leagă obligatoriu prin cratimă este prefixul ex- cu sensul de „fost”: ex-director, ex-ministru, ex-președinte.
B. COMPUNEREA (MIJLOC INTERN)
Procedeu de formare a cuvintelor prin unirea a două sau mai multe cuvinte distincte:
1. Compunerea prin sudare (contopire):
Elementele componente se scriu într-un singur cuvânt:
- Substantive: dreptunghi, botgros, bunăvoință, untdelemn, lungmetraj, Câmpulung.
- Adjective: binecuvântat, atotputernic, clarvăzător.
- Pronume și numerale: fiecare, niciunul, altceva, doisprezece, treizeci.
- Adverbe: oricum, altcumva, devreme, deseori.
- Verbe: a binevoi, a binecuvânta.
2. Compunerea prin alăturare (parataxă):
- Cu cratimă: floarea-soarelui, gura-leului, câine-lup, prim-ministru, rea-voință, bloc-turn, locotenent-colonel, nord-est, după-amiază, Făt-Frumos.
- Fără cratimă: Baia Mare, Vatra Dornei, Turnu Măgurele, Marea Neagră, de la, de pe.
3. Compunerea prin abreviere:
- Din inițiale (sigle): C.F.R., O.N.U., N.A.T.O., I.P.J., B.C.E.
- Din fragmente de cuvinte (acronime): TAROM, AGERPRES, Romgaz, Plafar, Aprozar.
4. Compunerea savantă (cu prefixoide și sufixoide):
Elemente de compunere provenite din greacă sau latină, cu sens lexical de sine stătător:
- Prefixoide: tele- (la distanță: televiziune), bio- (viață: biologie), geo- (pământ: geografie), hidro- (apă: hidrocentrală), aero- (aerodrom), micro- (microscop), macro- (macroeconomie).
- Sufixoide: -logie (studiu), -fob (care se teme), -fil (iubitor), -grafie (scriere), -tecă (colecție: bibliotecă).
C. CONVERSIUNEA (SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE)
Trecerea unui cuvânt de la o parte de vorbire la alta, dobândind proprietățile morfologice și funcțiile sintactice ale noii clase.
I. Substantivizarea (trecerea la clasa substantivului):
- Din adjectiv (prin articulare): Frumosul din artă încântă privirea; Harnicul are de toate; leneșul mai mult aleargă; albastrul cerului.
- Din verb la participiu: Rănitul a fost transportat la spital; invitatul a sosit; înecatul a fost salvat.
- Din verb la gerunziu (prin desinențe acordate și articulare): Suferindul a adormit; aburinda cafea.
- Din verb la supin: Cititul cărților îmbogățește mintea; culesul viilor; mersul pe jos.
- Din adverb (prin articulare): Aproapele tău; binele făcut nu se uită; răul produs; drumul are un încolo și un încoace.
- Din pronume: Eul liric își exprimă trăirile; sinele profund; s-a supărat pentru un nimic.
- Din numeral: A luat un zece la examen; dublul sumei; zecile de spectatori.
- Din interjecție: Un oftat prelung; tic-tacul ceasornicului; oful inimii; vaiul celor necăjiți.
II. Adjectivizarea (trecerea la clasa adjectivului):
- Din verb la participiu: Fereastră deschisă; copil lăudat; carte citită.
- Din verb la gerunziu (gerunziu acordat): Mână tremurândă; steaguri fluturânde; răni sângerânde; ochi scânteietori.
- Din adverb (adjective invariabile): Haine gata; fată bine; oameni astfel; zi altfel.
- Din substantiv (nume de culori invariabile): Rochie bej; ochi maro; cămăși crem; pantaloni oranj.
- Din pronume: Toate pronumele (posesive, demonstrative, nehotărâte, negative, relative, interogative, de întărire) devin adjective pronominale când determină un substantiv și se acordă cu el: acest om, cartea mea, fiecare elev, niciun motiv.
III. Adverbializarea (trecerea la clasa adverbului):
- Din adjectiv: Când determină un verb sau un alt adjectiv: Vorbește frumos; explică clar; scrie admirabil; cântă teribil de bine.
- Din verb la participiu: Vorbește răgușit; explică deslușit; merge împiedicat; privește deschis.
- Din substantive de timp (zile, anotimpuri, momente ale zilei): Când stau pe lângă un verb fără prepoziție și fără atribut: Muncește ziua; citește seara; toamna se numără bobocii; pleacă dimineața.
- Atenție: Dacă au atribut sau prepoziție, rămân substantive: Toamna aceasta a fost caldă (substantiv, subiect); La toamnă mergem la facultate (substantiv cu prepoziție).
- Din substantive cu valoare de superlativ absolut: frumoasă foc (= foarte frumoasă), prost bâtă, beat criță, singur cuc, ud leoarcă, răcit cobză, adormit buștean, curat lună, gol pușcă, îndrăgostit lulea.
- Din pronume relativ / interogativ: Ce frumos cântă! (= cât de frumos).
IV. Prepoziționalizarea (trecerea la clasa prepoziției):
- Din adverbe prin articulare enclitică (cer cazul Genitiv): Înaintea casei, înapoia gardului, împrejurul curții, deasupra mesei, dedesubtul cărții, înăuntrul clădirii.
- Observație de topică: Un enunț se poate termina cu un adverb (Merg înainte), dar nu se poate termina niciodată cu o prepoziție (Merg înaintea... necesită obligatoriu un substantiv/pronume în Genitiv).
- Din substantive la Acuzativ/Dativ: Grație sprijinului, mulțumită efortului, datorită profesorului (cer cazul Dativ).
V. Conjuncționalizarea:
Adverbele relative (unde, cum, când, cât) devin conjuncții subordonatoare când își pierd rolul de circumstanțial:
- cum cauzal sau temporal: Cum a întârziat, nu a mai intrat (cum = deoarece, conjuncție cauzală); Cum a sosit, a și plecat (temporală).
- unde cauzal: Unde nu învățase, a picat testul (unde = deoarece).
- când condițional: Când aș fi știut, veneam mai devreme (când = dacă).
- cât concesiv: Cât e muntele de înalt, tot se tocește (cât = deși).