Morfologie — pronumele

partea de vorbire flexibilă care substituie un nume/ substantiv;

• este de 10 feluri:

• primele 5 pronume au categoria persoanei, iar ultimele 5 nu;
• primele 3 pronume (personal, de politețe, reflexive) nu devin adjective pronominale niciodată; când determină substantivul de lângă ele au funcția de atribute pronominale;

PRONUMELE PERSONAL

• înlocuiește un substantiv desemnând diverse persoane: Sg.: eu, tu, el/ea Pl.: noi, voi, ei/ele
• tot pronume personale sunt și dânsul/ dânsului, dânsa/ dânsei, dânșii/ dânșilor, dânsele/ dânselor;
• pronumele eu, tu, noi, voi (=persoanele I și II, sg/pl) nu au forme pentru genitiv, caz în care se folosește pronumele posesiv, care rămâne posesiv;
• la acuzativ și dativ prezintă forme accentuate și neaccentuate;

ACUZATIV (pe) mine, mă, m-, -mă, -m- Pe noi, ne, ne-, -ne-, -ne

DATIV Mie, îmi, mi-,mi, -mi, -mi- Nouă, ni, ne-, -ne-,-ni-, -ne

ACUZATIV (pe) tine, te, te-, -te, -te- Pe viu, vă, v-,-vă, -v-

ACUZATIV Pe el, îl, l-,-l,-l- Pe ei, îi, i,i-,-i-,-i Pe ea, o, -o-, -o Pe ele, le, le-,-le-,-le GENITIV (a/ al/ ai/ ale) lui/ei (a/ al/ ai/ ale) lor DATIV Lui, îi, i,i-,-i-,-i Lor, le-, -le-, -le Ei, îi, i,i-,-i-,-i

VOCATIV -------- ------

Funcții sintactice: NOMINATIV:

1. Subiect: El e prietenul meu.
2. Nume predicativ: Prietenii mei sunt ei.
3. Atribut apozițional: Colegul meu, el, joacă handbal.

ACUZATIV:

1. Complement direct: Îi cunosc pe ei.
2. Complement indirect: Eu mă bizui pe el. / Eu mă gândesc la ele.
3. Complement de agent: Proiectul este realizat de către el.
4. Complement circumstanțial de loc: Mă duc la el să învățăm.
5. Complement circumstanțial de mod: Eu sunt mai scund decât voi.
6. Complement circumstanțial de timp: Merg la școală odată cu ele.
7. Complement circumstanțial de cauză: Eu am fost certat pentru el.
8. Complement circumstanțial de scop: Cheta se face pentru noi.
9. Atribut substantival prepozițional: Cadoul de la tine mi-a plăcut. 10)Nume predicativ: Cadoul este pentru ei. (PN) DATIV:
10. Complement indirect: Le dau lor un premiu.
11. Complement circumstanțial de mod: Ana se comportă asemenea lui.
12. Complement circumstanțial de cauză: Datorită ție am reușit.
13. Atribut substantival prepozițional: Costum asemenea lui am și eu./ Rochia-ți a fost admirată.
14. Nume predicativ: Ana este asemenea ție.

GENITIV:

1. Complement circumstanțial de cauză: Din cauza lui am întârziat.
2. Complement circumstanțial de loc: Diriginta s-a așezat în fața lui.
3. Complement circumstanțial de scop: Recapitularea se face în favoarea lui.
4. Complement condițional: În locul lui, eu plecam de la oră.
5. Complement concesiv: În pofida lor, nu mai merg la școală.
6. Atribut substantival prepozițional: Banca din fața ei e ruptă.
7. Nume predicativ: Mama este contra lui Observație: După următoarele verbe, deși unele răspund la întrebarea PE CINE, când se referă la ființe urmează COMPLEMENTE INDIRECTE, ele fiind intranzitive: A se lăsa (pe) A se bizui A conta (pe) A miza

PRONUMELE PERSONAL DE POLITEȚE

• are forme pentru persoana a II a singular/ plural și a III a; N/ Ac G/D

• dumnealui, dumneaei, dumnealor, dumneavoastră au aceeași formă la toate cazurile;
• au vocativ dumneata și dumneavoastră; Dumneata de colo, veniți mai aproape! Locuțiuni pronominale de politețe:

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE

• în prezent se folosește doar ca adjectiv de întărire;
• este compus din vechiul pronume latin + formele scurte de pronume personal sau reflexiv; M. însu + -mi/ -ți/ -și/ -ne/ -vă/ -și F. însă + -mi/ -ți/ -și/ -ne/ -vă/ -și Masculin Feminin

Observație:

• Masculinu l are aceleași forme la toate cazurile (eu ÎNSUMI; pe mine ÎNSUMI), cazul fiind indicat de pronumele/ substantivul din față;
• La feminin, la G/D singular Ă se transformă în E (mie ÎNSEMI; ție ÎNSEȚI, fetei ÎNSEȘI);

La persoana III plural feminin la G/D flexionează pronumele personal din față și • se asociaza cu ÎNSEȘI;

• Are funcție sintactică de atribut adjectival.

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

• se folosește în propoziții negative;

Niciun copac/ Nicio floare

• NIMENI și NIMIC nu devin adjective pronominale, ele pot căpăta valoare de substantiv; Un nimic/ un nimeni/ niște nimicuri/ nimicul

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

• înlocuiește atât numele posesorului, cât și al obiectului posedat;
• este compus din vechiul pronume din latină+ articolul posesiv genitival în față;
• are 4 tipuri de forme:

I. UN POSESOR/ UN OBIECT POSEDAT

II. UN POSESOR/ MAI MULTE OBIECTE POSEDATE

III. MAI MULȚI POSESORI/ UN OBIECT POSEDAT

IV. MAI MULȚI POSESORI/ MAI MULTE OBIECTE POSEDATE

Observație:

• Articolul posesiv-genitival din față se acordă în gen și număr cu substantivul obiect posedat.
• Pronumele posesiv nu are forme proprii pentru persoana III, mai mulți posesori. Aici se folosește pronumele personal, dar rămâne personal.
• Articolul posesiv-genitival din față nu impune cazul genitiv acestui pronume. Ca să fie la G/D aceste pronume trebuie să aibă în față ALOR.

• Ai me i au plecat la munte.(subiect, N.)
• Le dau alor mei un cadou.(D)
• Ideile alor mei sunt acceptate.(G)
• Ca adjectiv posesiv pierde articolul din față când se află după substantiv.
• Prietena mea/ sa/ ta/ noastră/ voastră
• Colegul meu/ tău/ său/ nostru/ vostru
• Adjectivul posesiv păstrează articolul în față, putându-se confunda cu pronumele posesiv în trei situații a) Când este antepus substantivului regent Al meu copil/ a mea colegă b) Când regentul mai are un atribut Acest coleg al meu/ această profesoară a mea c) Când regentul este articulat cu articol nehotărât Un profesor al meu/ o profesoară a mea
• Ca adjective pronominale au funcția de atribut adjectival.
• După prepoziții și locuțiuni ale cazului genitiv, pronumele posesiv devine adjectiv posesiv și e la cazul acuzativ, nu genitiv.
• În fața mea/ ta/ sa s-a așezat Maria.(c.c.l., Ac)
• adjectiv posesiv, Ac., excepție de la regula genitivului
• În spatele meu/ tău/ său
• Este singurul adjectiv pronominal care are și alte funcții sintactice în afară de atribut adjectival
• Din cauza ta am fost certată. (complement de cauză, Ac)
• Recapitularea se face în folosul nostru.(complement de scop, Ac)
• După aceleași prepoziții și locuțiuni prepoziționale ale genitivului formele neaccentuate de pronume personal și reflexivul ȘI sunt la dativ, nu la genitiv. Genitivul nu are forme neaccentuate.
• În spatele-ți
• Deasupră-ți
• În juru-ne

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

• înlocuiește un substantiv, arătând apropierea, depărtarea, identitatea sau diferențierea față de altă persoană; I. de apropiere N/Ac singular G/D singular N/Ac plural G/D plural Masculin Acesta Acestuia Aceștia Acestora Feminin Aceasta Acesteia Acestea Acestora II. de depărtare N/Ac singular G/D singular N/Ac plural G/D plural Masculin Acela Aceluia Aceia Acelora Feminin Aceea Aceleia Acelea Acelora III. de identitate N/Ac singular G/D singular N/Ac plural G/D plural Masculin Același Aceluiași Aceiași Acelorași Feminin Aceeași Aceleiași Aceleiași Acelorași

IV.de diferențiere

• când se acordă cu substantivul de lângă ele, acestea devin adjective pronominale, unele suferind modificări: Băiatul acesta/ acest băiat Eleva aceasta/ această elevă Observație: Cartea inginerului acestuia/ cartea inginerei acesteia Forme regionale și populare:

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

• înlocuiește un substantiv așteptat ca răspuns la o întrebare;

• pronumele CINE nu devine adjectiv pronominal prin conversiune, nici compusele cu

CINE

Funcții sintactice:

1. Subiect: Cine te-a sunat? / Ce s-a întâmplat?
2. Nume predicativ: Cine/ Care e prietenul tău? / Ce e fericirea?
3. Complement direct: Ce scrii?
4. Complement indirect: De cine/ care te temi? / Pe ce te bazezi?
5. Complement de loc: La cine ai mers în vizită? / În spatele cui s-a așezat diriginta?
6. Complement de cauză: Din cauza cui te-ai supărat? / De ce s-a oprit mașina?
7. Complement de scop: În folosul cui acționează primarul? / De ce înveți atâta?
8. Complement de timp: Pe vremea cui se trăia mai bine?
9. Complement condițional: În locul cui l-ai fi pedepsit tu? 10)Complement de mod: Aidoma cărora ați procedat? 11)Complement de agent: De către cine ai fost ajutat? 12)Atribut pronominal genitival: Al cărui copil a reușit? 13)Atribut adjectival: Care elev a reușit?/ Cărei fete i-ai dus flori? Observație: Pronumele CINE reprezintă întrebările cazurilor: N- cine?, Ac- pe cine?, D- cui?, G- al/ a/ ai/ ale cui? CE în fața uni adjectiv/ adverb este adverb de mod fără funcție sintactică, iar adjectivul/ adverbul precedate de CE este la superlativ absolut.
10. Ce frumoasă e vremea!

• Ce repede merge bunica!

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

• are aceleași forme ca cel interogativ la care se adaugă două compuse
• Care • Ce • Câți/ câte
• Cine • Cât/ câtă • Cel ce/ ceea ce
• nu devin adjective: cine, cel ce și ceea ce
• pronumele relative se întâlnesc doar în frază, leagă o subordonată de o regentă și au funcție în subordonată; Funcții sintactice:
• Subiect: Știu/ cine te-a sunat.
• Complement de loc: Am aflat/ la cine ai fost.
• Complement de scop: Mi s-a spus/ în favoarea cui se face cheta.
• Complement de timp: Noi știm/ pe vremea cărora se trăia mai bine.
• Complement direct: Am aflat/ pe care l-ai ajutat.
• Complement indirect: Știu/ de cine ți-e frică
• Atribut pronominal genitival: Orașul/ ale cărui străzi sunt largi/ e frumos.
• Atribut adjectival: Am aflat/ care elev a reușit.

VALORILE MORFOLOGICE ALE LUI * CE *

• Pronume interogativ: Ce ai cumpărat?
• Adjectiv interogativ: Ce carte ai cumpărat?
• Pronume relativ: Am aflat/ ce a făcut.
• Adjectiv relativ: Am aflat/ ce poznă a făcut.
• Adverb de mod, fără fcț.sint.: Ce priveliște frumoasă!
• Substantiv: În familia aceasta este un ce.
• Pronume nehotărât: Ce aș face, nu o mulțumesc pe mama. (=orice)
• Adjectiv pronominal nehotărât: Tata a făcut un ce profit din afacere. (=oarecare)
• Interjecție: Ce? (=Poftim?)

VALORILE MORFOLOGICE ALE LUI * CARE *

• Pronume interogativ: Care a reușit?
• Adjectiv interogativ: Care floare îți place?
• Pronume relativ: Spune-mi/ care a reușit.
• Adjectiv relativ: Am aflat/ care băiat a reușit.
• Substantiv: Pe drum trec două care cu fân.
• Pronume nehotărât: Care cânta, care dansa, care fluiera... (=unul...unul...)

LOCUȚIUNI PRONOMINALE ECHIVALENTE CU PRONUMELE NEHOTĂRÂT

Cine știe cine Nu știu câți Cine știe care Te miri cine Cine știe ce Te miri care Cine știe câți Te miri ce Nu știu cine Te miri câte Nu știu care Câte și mai câte (=multe) Nu știu ce

Observație: ! Verbul din aceste locuțiuni nu are funcție de predicat verbal.!

ACORDUL ÎNCRUCIȘAT

• pentru realizarea acestuia intră în relație patru elemente: articolul posesiv genitival (al/ a/ ai/ ale ), pronumele relativ care și 2 substantive;

CĂRUI

M. AL AI

CARE

CĂROR

F. A ALE

CĂREI

• Un copi l a cărui mamă
• Un copi l al cărui tată
• Un pictor ale cărui tablouri
• Niște eleve ale căror caiete
• Un fotbalis t a cărui echipă

ACORDUL ÎMBRĂȚIȘAT

• Ale cărei fete sunt cărțile?
• A cărui băiat e cartea?

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

• înlocuiește un nume fără să aducă precizări în legătură cu acesta;
• multe din ele sunt compuse din pronume relativ-interogative + 4 particule; Care Ori Cine Oare Va Ce Fie Câți/ câte Cât/ câtă
• Unul/ una/ unii/ o Alde unele o Cuiva
• Altul/ alta/ alții/ altele o Căruiva
• Vreunul/ vreuna o Oricăruia
• Altceva/ altcineva o Altuia/ alteia
• Orișicine/ altcareva o Tot/ toată/ toți/ toate
• Anumit/ ă o Mult/multă/ mulți/ multe
• Anumiți/ anumite o Puțin/ă / puțini/e
• Niscaiva
• când stau în fața substantivului au valoare de adjectiv pronominal nehotărât;
• după un substantiv au valoare de adjectiv propriu-zis (calificativ); Mulți spectatori au fost în tribune. (adj pron) Spectatori mulți...(adj propriu-zis) Observație:

Când NIȘTE este în fața unui substantiv la plural este articol nehotărât fără funcție. Când stă în fața unui substantiv defectiv de plural, nume de alimente sau materii este adjectiv pronominal nehotărât.

• Niște carne

LOCUȚIUNI PRONOMINALE CU VALOARE DE PRONUME NEGATIV

• Nici cât păr în palmă

PRONUMELE REFLEXIV

• are forme doar pentru persoana III;
• are doar două cazuri: ACUZATIV și DATIV;
• prezintă forme accentuate și neaccentuate;
• la persoanele I și II sg/pl se folosesc formele neaccentuate de pronume personal;

V

FORME PROPRII: Pe sine, se, s-,-s- Sieși, își, și,-și,-și,și- Funcții sintactice:

1. Complement indirect: Se gândește doar la sine./ Se bazează pe sine.
2. Complement direct: Maria se laudă mult.
3. Atribut pronominal prepozițional: Lauda de sine nu miroase a bine.
4. Nume predicativ: Cadoul este pentru sine.
5. Complement de loc: A pus geanta lângă sine.
6. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de către sine.

CONVERSIUNEA PRON. PERS. ÎN PRON. REFLEXIV

ACUZATIV: Verb la diateza activă pronominală

• Eu mă spăl.(pe mine) I I Reflexiv, complement direct Verb la diateza reflexivă Reflexiv, fără funcție

• Eu mă culc. (pe mine) I I

DATIV:

• Eu îmi spăl cămașa. I I Reflexiv, atribut pronominal în dativul posesiv
• Eu îmi imaginez că...(verb la diateza reflexivă)
• Tu îți amintești de...( verb la diateza reflexivă)
• Eu îmi spăl o cămașă. I I Reflexiv, complement indirect

VALORILE MORFOLOGICE ALE LUI *ȘI*

1. Conjuncție copulativă: Alina și Alin se plimbă.
2. Adverb de mod fără funcție sintactică: Și mâine merg la antrenament.
3. Pronume reflexiv, atribut pronominal: Și-a reparat mașina.
4. Conjuncție adversativă: Te-am salutat,/ și n-ai răspuns.(și=dar)