Morfologie — articolul
- Definiție: Articolul este partea de vorbire flexibilă auxiliară (cuvânt-unealtă) lipsită de autonomie semantică și sintactică, care însoțește un substantiv sau o altă parte de vorbire substantivizată, arătând gradul de individualizare a obiectului denumit.
- Trăsături distinctive:
- Nu îndeplinește singur nicio funcție sintactică; se analizează întotdeauna împreună cu partea de vorbire pe care o însoțește;
- Este singura parte de vorbire care nu poate forma locuțiuni;
- Este principalul instrument morfologic de realizare a substantivizării prin conversiune în limba română.
A. ARTICOLUL HOTĂRÂT
Arată că obiectul denumit este bine cunoscut vorbitorilor, fiind individualizat în mod precis:
- Articolul hotărât enclitic (alipit la sfârșitul cuvântului):
- Masculin singular: -ul (omul, băiatul), -le (fratele, câinele);
- Masculin plural: -i (oamenii, băieții, frații);
- Feminin singular: -a (casa, cartea, femeia);
- Feminin plural: -le (casele, cărțile, femeile);
- Neutru singular: -ul (scaunul, teatrul), -le (numele);
- Neutru plural: -le (scaunele, teatrele);
- Genitiv-Dativ singular: -lui (masculin/neutru: omului, scaunului), -i (feminin: casei, mamei);
- Genitiv-Dativ plural: -lor (toate genurile: oamenilor, caselor, scaunelor).
- Articolul hotărât proclitic (lui):
- Stă înaintea substantivelor proprii masculine de persoană terminate în consoană la Genitiv-Dativ: cartea lui Mihai, i-am spus lui Andrei.
- Înaintea substantivelor feminine nume de persoană neadaptate sau terminate în consoană: fusta lui Carmen, i-am dat lui Lili.
- Înaintea numelor lunilor anului: zilele lui ianuarie.
- Înaintea unor substantive de rudenie/apelative cu structură specială: părerea lui nenea, lui tanti, lui Vodă.
B. ARTICOLUL NEHOTĂRÂT
Arată că obiectul denumit este prezentat în mod general, fără a fi individualizat precis în raport cu altele din aceeași categorie:
- Este întotdeauna proclitic (stă în fața substantivului):
- Masculin / Neutru singular: un (N-Ac: un copil, un scaun), unui (G-D: unui copil, unui scaun);
- Feminin singular: o (N-Ac: o fată, o carte), unei (G-D: unei fete, unei cărți);
- Plural (toate genurile): niște (N-Ac: niște copii, niște fete, niște scaune), unor (G-D: unor copii, unor fete, unor scaune).
- Atenție la valorile lui niște:
- În fața unui substantiv numărabil la plural este articol nehotărât (niște elevi, niște cărți);
- În fața unui substantiv defectiv de plural (nume de materie/alimente) are valoare de adjectiv pronominal nehotărât cu sensul de „puțin/o cantitate de”: niște brânză, niște lapte, niște aur.
C. ARTICOLUL POSESIV (GENITIVAL)
Leagă un substantiv în cazul Genitiv sau un adjectiv posesiv de substantivul regent (obiectul posedat):
- Forme:
- Masculin singular: al (un caiet al elevului);
- Feminin singular: a (o carte a elevului);
- Masculin plural: ai (niște colegi ai elevului);
- Feminin și Neutru plural: ale (niște cărți ale elevului, stilouri ale băiatului);
- Genitiv-Dativ plural (rar/învechit): alor (alor mei).
- Regulă de aur privind acordul: Articolul posesiv se acordă obligatoriu în gen și număr cu obiectul posedat (substantivul regent din față), nu cu posesorul:
- o carte (fem. sg.) → a elevilor (posesor pl.);
- niște pantofi (masc. pl.) → ai fetei (posesor fem. sg.).
- Apariția articolului posesiv este obligatorie:
- Când între substantivul regent și genitiv se interpune un adjectiv sau alt determinant (cartea cea nouă a colegului);
- Când regentul este nearticulat sau articulat nehotărât (carte a elevului, o carte a elevului);
- În componența numeralului ordinal (al doilea, a treia).
D. ARTICOLUL DEMONSTRATIV (ADJECTIVAL)
Face legătura dintre un substantiv regent și un adjectiv determinant sau ajută la substantivizarea acestuia:
- Forme:
- Masculin singular: cel (N-Ac), celui (G-D) (băiatul cel cuminte, băiatului celui cuminte);
- Feminin singular: cea (N-Ac), celei (G-D) (fata cea silitoare, fetei celei silitoare);
- Masculin plural: cei (N-Ac), celor (G-D) (băieții cei harnici, băieților celor harnici);
- Feminin și Neutru plural: cele (N-Ac), celor (G-D) (fetele cele frumoase, locurile cele bune).
- Contexte de utilizare:
- Leagă un adjectiv sau o locuțiune adjectivală de substantivul determinat: zâna cea isteață, omul cel cu dare de mână.
- Intră în structura gradului superlativ relativ: cel mai bun, cea mai pricepută, cei mai puțini.
- Intră în componența unor nume proprii istorice: Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân.
- Ajută la substantivizarea adjectivelor sau numeralelor: Cei buni vor învinge.; Cea de-a doua a renunțat.
- Diferențierea față de pronumele demonstrativ: Când cel, cea, cei, cele sunt urmate direct de o prepoziție sau de pronumele relativ care, ele sunt pronume demonstrative (formă scurtă):
- Cea / care vine / este colega mea./ (cea = pronume demonstrativ, subiect);
- Cel de acolo este fratele meu. (cel = pronume demonstrativ).