Morfologie — adjectivul

  • Definiție: Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o însușire a unui obiect (ființă, lucru, fenomen) și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul sau substitutul acestuia pe care îl determină.

FUNCȚIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI

  1. Atribut adjectival: Carte frumoasă, cinste cui te-a scris. (în acord în gen, număr și caz cu substantivul regent).
  2. Nume predicativ: Cartea este frumoasă. (cazul Nominativ, formează predicatul nominal împreună cu verbul copulativ).
  3. Circumstanțial de timp: O cunosc de mică. / Iepurii au mâncat varza de verde.
  4. Circumstanțial de cauză: De bună ce era, toți o iubeau.
  5. Circumstanțial de mod: El era mai mult mort decât viu.
  6. Complement indirect: Din bun s-a făcut rău. (Acuzativ cu prepoziție).

CLASIFICAREA ADJECTIVELOR

I. După structură:

  1. Simple: bun, urât, mic, cald, harnic.
  2. Compuse:
  3. Sudate într-un singur cuvânt: rozalb, neoliberal, binecuvântat, sociocultural, băimărean, clarvăzător, atotputernic, cuminte.
  4. Scrise cu cratimă: nou-născut, propriu-zis, româno-american, chimico-farmaceutic, greco-catolic, dulce-acrișor.
  5. Locuțiuni adjectivale: grupuri unitare de cuvinte cu valoare de adjectiv:
  6. cu dare de mână (= generos, bogat)
  7. cu stare (= înstărit)
  8. cu scaun la cap (= chibzuit, înțelept)
  9. cu stea în frunte (= remarcabil, ales)
  10. de seamă / de vază / de frunte (= ilustru, important)
  11. de încredere (= loial, fidel)
  12. de treabă (= cumsecade)
  13. de geniu (= genial)
  14. de milioane / de zile mari (= extraordinar)
  15. de invidiat (= excelent)
  16. de față (= prezent)
  17. tobă de carte (= învățat, erudit)
  18. într-o ureche (= trăsnit, excentric)
  19. din topor (= bădăran, grosolan)
  20. pestriț la mațe (= perfid, răutăcios)
  21. numai piele și os (= foarte slab)
  22. tot unu și unu (= de elită)
  23. în floarea vârstei (= tânăr)

II. După flexiune (terminații și forme flexionare):

Metodă practică de determinare a formelor și terminațiilor:
  1. Alăturați adjectivul la singular pe lângă substantivele băiat (masculin) și fată (feminin) pentru a afla numărul de terminații la nominativ singular (1 sau 2).
  2. Puneți adjectivul la plural (băieți, fete) și numărați câte forme distincte de pronunție/scriere există în total pentru toate cele 4 combinații (masc. sg., fem. sg., masc. pl., fem. pl.) pentru a afla numărul de forme flexionare.

1. Adjective variabile:

  • Cu 2 terminații la singular:
  • Cu 4 forme flexionare: frumos, frumoasă, frumoși, frumoase; bun, bună, buni, bune; curat, curată, curați, curate.
  • Cu 3 forme flexionare: mic, mică, mici (masc./fem. pl. identice); adânc, adâncă, adânci; lung, lungă, lungi; larg, largă, largi; drag, dragă, dragi; auriu, aurie, aurii; românesc, românească, românești.
  • Cu 1 terminație la singular (adjective terminate la sg. în consoană sau în -e):
  • Cu 2 forme flexionare (sg. vs. pl.): mare / mari, moale / moi, fierbinte / fierbinți, subțire / subțiri, limpede / limpezi, tulbure / tulburi, tare / tari, iute / iuți, dulce / dulci, dibaci / dibaci.
  • Cu 3 forme flexionare: vechi, veche, vechi.

2. Adjective invariabile:

Adjective care au o singură formă pentru toate genurile, numerele și cazurile:

  • Neologisme pentru denumirea culorilor: bej, mov, crem, havan, bleu, corai, gri, acaju (= mahon), lila, maro, kaki, roz, oliv, ecru, orange, indigo, bleumarin.
  • Neologisme terminate în -ce: atroce, feroce, locvace, perspicace, eficace, sagace, vivace, motrice, propice, ferice*.
  • Cuvinte vechi, populare sau împrumuturi: coșcogea, dihai, ditamai, sadea, leoarcă, doldora, chic, gata.

III. După sens și proveniență:

  1. Calificative (propriu-zise): denumesc trăsături directe (frumos, mic, cald, inteligent).
  2. Determinative (provenite prin conversiune din alte părți de vorbire):
  3. Adjective pronominale: provenite din pronume prin acord cu substantivul (posesive, demonstrative, de întărire, relative, interogative, nehotărâte, negative);
  4. Adjective participiale: provenite din verbe la participiu acordate (pomi înfloriți, cămăși spălate);
  5. Adjective gerunziale (gerunzii acordate): cafea aburindă, mâini tremurânde, răni sângerânde;
  6. Adjective provenite din adverbe (invariabile): așa, bine, aievea, gata, asemenea, anume, altfel (ex: om bine, haine gata, asemenea oameni);
  7. Adjective provenite din interjecții: halal fete, om așa și așa;
  8. Adjective provenite din numerale: cardinale (1–19), ordinale, multiplicative, distributive când se acordă cu substantivul.

GRADELE DE COMPARAȚIE ALE ADJECTIVULUI

  1. Gradul pozitiv: bun, frumos.
  2. Gradul comparativ:
  3. De superioritate: mai bun (decât / ca)
  4. De egalitate: la fel de bun, tot așa de bun, tot atât de bun, deopotrivă de bun (ca / precum)
  5. De inferioritate: mai puțin bun (decât / ca)
  6. Gradul superlativ:
  7. Relativ:
  8. De superioritate: cel mai bun
  9. De inferioritate: cel mai puțin bun
  10. Absolut:
  11. Mijloc standard: foarte bun, tare bun, prea bun.

Mijloace expresive de formare a superlativului absolut:

  1. Repetarea adjectivului: frumoasă, frumoasă;
  2. Repetarea adjectivului cu prepoziția de sau la Genitiv plural: frumoasa frumoaselor, urâta urâtelor, prostul proștilor*;
  3. Prelungirea expresivă a unor sunete: un borș acruuuu!;
  4. Substantive folosite cu valoare adverbială intensivă: deștept foc, prost bâtă, slabă scândură, beat turtă, înghețat bocnă, scump foc, singur cuc;
  5. Adverbe și locuțiuni adverbiale legate prin prepoziția de: grozav de..., fantastic de..., nespus de..., teribil de..., extraordinar de..., din cale-afară de...*;
  6. Prefixe și prefixoide: stră- (străvechi), supra- (supraaglomerat), ultra- (ultraelegant), extra- (extrafin), arhi- (arhiplin), hiper- (hipercorect), prea- (preacurat), răs- (răscopt);
  7. Sintagme și locuțiuni: cu totul și cu totul, cât se poate de.

ADJECTIVE FĂRĂ GRAD DE COMPARAȚIE

Nu pot avea grade de comparație următoarele categorii de adjective:

  1. Adjective care exprimă însușiri absolute prin sensul lor: complet, mort, viu, orb, mut, surd, unic, etern, desăvârșit, infinit, imens, uriaș, general, esențial, perfect.
  2. Adjective împrumutate din limba latină care reprezintă deja forme de comparativ sau superlativ:
  3. Comparative latinești: anterior, posterior, exterior, interior, superior, inferior, major, minor.
  4. Superlative latinești: optim, maxim, minim, suprem, extrem.
  5. Adjective din terminologia tehnico-științifică și adjective de relație: pătrat, triunghiular, dreptunghiular, aurifer, acvatic, terestru, săptămânal, solar, gazos, lemnos, electric, acustic.

CONVERSIUNEA ADJECTIVULUI

  1. Adjectiv → Substantiv: prin articulare cu articol hotărât sau nehotărât:
  2. Leneșul mult păgubește.
  3. Un înțelept tace.
  4. Frumosul din artă ne impresionează.
  5. Adjectiv → Adverb: când determină un verb și devine invariabil:
  6. Scrie frumos. (cum scrie? frumos = adverb de mod, complement de mod).
  7. Cântă clar.