Morfologie — substantivul

  • Definiție: Partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte în sens foarte larg: ființe (om, câine), lucruri (masă, carte), fenomene ale naturii (ploaie, vânt), acțiuni (citire, mers), stări (somn, liniște), calități și noțiuni abstracte (frumusețe, curaj, libertate).

CLASIFICAREA SUBSTANTIVELOR

1. După alcătuire:

  • Simple: formate dintr-un singur cuvânt de bază (copil, sat, floare).
  • Compuse:
  • Sudate într-un singur cuvânt: untdelemn, bunăvoință, botgros, scurtcircuit.
  • Cu cratimă: câine-lup, floarea-soarelui, locțiitor-comandant, roșu-închis.
  • Prin alăturare fără cratimă: Marea Neagră, Turnu Măgurele, Baia Mare.
  • Abrevieri: CFR, ONU, TAROM.

2. După conținut și referință:

  • Comune: denumesc obiecte de același fel dintr-o clasă (oraș, râu, elev).
  • Proprii: individualizează un obiect, o persoană sau o localitate (București, Dunărea, Mihai).
  • Unele substantive comune provin din substantive proprii: volt, watt, zeplin, joben, recamier, amandină, newton; ex: Am cumpărat un Eminescu. / Am admirat un Grigorescu.
  • Concrete: denumesc obiecte perceptibile prin simțuri (copac, apă, voce).
  • Abstracte: denumesc noțiuni, sentimente, idei (iubire, gând, dreptate).
  • Colective: au formă de singular și înțeles de plural (echipă, turmă, stol, roi, popor, tineret, frunziș, armată).

GENUL SUBSTANTIVULUI

  1. Sunt de genul MASCULIN:
  2. Numele bărbaților și al ființelor de sex bărbătesc (băiat, tată, leu);
  3. Copacii și pomii fructiferi: stejar, brad, măr, cireș, nuc, salcâm, fag;
  4. Numele lunilor anului: ianuarie, februarie, martie, aprilie, etc.;
  5. Notele muzicale: do, re, mi, fa, sol, la, si;
  6. Literele alfabetului: a, be, ce, etc.;
  7. Numele munților: Carpați, Alpi, Ceahlău, Bucegi;
  8. Numele punctelor cardinale: nord, sud, est, vest;
  9. Monedele: leu, dolar, euro, franc, ban.
  10. Sunt de genul FEMININ:
  11. Zilele săptămânii (lunea, o miercuri, duminica);
  12. Anotimpurile (o primăvară, vara, toamna, iarna);
  13. Părțile zilei (dimineața, ziua, seara, noaptea, după-amiaza);
  14. Numele de orașe, țări, insule terminate în -a (Roma, Franța, Creta; excepție: Târgoviște este tot feminin);
  15. Senzații și stări sufletești (teamă, frică, sete, bucurie, tristețe);
  16. Nume de funcții / grade militare terminate în -ă: santinelă, ordonanță, călăuză.
  17. Sunt de genul NEUTRU:
  18. Nume de orașe, țări, continente care nu se termină în -a (București, Paris, Viena);
  19. Observație: Londra este un caz special — deși se termină în -a, este considerat feminin în română (Londra frumoasă);
  20. Numele sporturilor: fotbal, tenis, baschet, rugby (excepție: oina — feminin);
  21. Orânduiri sociale: sclavagism, feudalism, capitalism;
  22. Curente literare și culturale: romantism, clasicism, realism;
  23. Simțurile omului: văzul, auzul, mirosul, gustul, pipăitul;
  24. Nume de materii defective de plural: sânge, lapte, aur, argint;
  25. Numele unor vânturi: crivăț, viscol, austru;
  26. Însușiri abstracte defective de plural: patriotism, curaj, eroism;
  27. Substantive ce denumesc ființe cu acord neutru: animal, dobitoc, mamifer, macrou, popor, norod, personaj.

SUBSTANTIVE MOBILE ȘI EPICENE

1. Substantive mobile:

Formează genul opus prin derivare cu sufixe moționale:

  • Feminine formate de la masculin:
  • profesor → profesoară
  • lup → lupoaică
  • coleg → colegă
  • preot → preoteasă
  • pictor → pictoriță
  • croitor → croitoreasă
  • Masculine formate de la feminin:
  • rață → rățoi
  • vulpe → vulpoi
  • vrabie → vrăbioi
  • curcă → curcan
  • gâscă → gâscan
  • broască → broscoi
  • cioară → cioroi

2. Substantive epicene:

Au o singură formă lexicală și un gen gramatical unic pentru a desemna ambele sexe (diferențierea se face prin determinanții mascul / femelă, bărbat / femeie sau din context):

  • Animale: crocodil, elefant, rinocer, struț, viezure, păianjen (masculine); ciocârlie, libelulă, știucă, furnică, albină, nevăstuică, gazelă, panteră (feminine).
  • Persoane: sugar, făt, părinte, rector, soldat (masculine); victimă, călăuză, somitate, odalisca, rudă, star, persoană (feminine).

FORMELE DE NUMĂR ALE SUBSTANTIVULUI

1. Substantive cu aceeași formă la singular și plural:

  • Masculine terminate în -i: un pui / doi pui, un unchi / doi unchi, un tei / doi tei, un arici / doi arici, un ardei / doi ardei, un baci / doi baci, un broscoi / doi broscoi*;
  • Feminine terminate în -toare: o muncitoare / două muncitoare, o lucrătoare / două lucrătoare, o învățătoare / două învățătoare*;
  • Neutre terminate în -e: un nume / două nume, un prenume / două prenume, un codice / două codice, un pântece / două pântece*.

2. Substantive defective de singular (Pluralia tantum):

Au formă numai de plural:

  • blugi, câlți, lapți, icre, moaște, tăiței / tăieței, spaghete, ravioli, paste, crudități, citrice, cosmetice, rechizite, tipizate, confetti, graffiti, funeralii, condoleanțe, represalii, contrainformații, speze, tratative, devize (calcul de cheltuieli), urale, grâne / grâie, cârcei, oreion, rujeolă.

3. Substantive defective de plural (Singularia tantum):

Au formă numai de singular:

  • Noțiuni abstracte și calități: curaj, astm, confort, haos, plictis, accept, cinste, răbdare;
  • Materii și alimente: miere, griș, fasole, mazăre, frică, foame, sete, aur, argint, cupru, oxigen;
  • Nume proprii de localități și ape: Buzău, Brașov, Dunăre, Olt.

4. Substantive feminine neologice terminate în -ee:

  • Cu aceeași formă la singular și plural:
  • o azalee / două azalee, o camee / două camee, o cornee / două cornee, o orhidee / două orhidee, o pigmee / două pigmee, o seboree / două seboree, o logoree / două logoree, o dispnee / două dispnee, o maree / două maree, o tranșee / două tranșee, o odisee / două odisee, o onomatopee / două onomatopee, o galinacee / două galinacee, o liliacee / două liliacee, o graminee / două graminee.
  • Cu pluralul în -ei:
  • o alee / două alei
  • o idee / două idei
  • o epopee / două epopei
  • o melopee / două melopei
  • o trahee / două trahei
  • o diaree / două diarei
  • o moschee / două moschei

5. Substantive cu forme duble:

  • Duble de singular (variante libere):
  • ax / axă, corigent / corijent, cearceaf / cearșaf, vodcă / votcă, zi / ziuă, urcior / ulcior, tumoră / tumoare, piuneză / pioneză, Isus / Iisus.
  • Duble de plural cu sensuri diferite:
  • corn: corni (arbori) / coarne (la animale) / cornuri (panificație);
  • coardă: corzi (anatomie, instrumente muzicale) / coarde (geometrie, gimnastică);
  • nivel: niveluri (stadiu, înălțime, treaptă) / nivele (unelte de măsură cu bulă);
  • arc: arcuri (resorturi elastice) / arce (geometrie, tir cu arcul);
  • ochi: ochi (organul vederii) / ochiuri (la plasă, pe lac, ouă prăjite);
  • element: elemente (componente, chimice) / elemenți (la calorifer);
  • bandă: benzi (fâșii de drum, magnetice) / bande (grupuri de răufăcători).
  • Duble de plural ca variante libere (ambele admise):
  • copertă: coperți / coperte
  • cicatrice: cicatrici / cicatrice
  • râpă: râpi / râpe

FUNCȚIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVULUI PE CAZURI

1. Cazul NOMINATIV:

  • Subiect: Bunicul curăță copacii.
  • Nume predicativ: Andrei este colegul meu.
  • Atribut apozițional: Colegul meu, Andrei, învață bine.

2. Cazul ACUZATIV:

  • Complement direct: O ajut pe mama.
  • Complement indirect prepozițional: Mă gândesc la examen.
  • Complement de agent: Mașina este reparată de către mecanic.
  • Circumstanțial de loc: Merg la școală.
  • Circumstanțial de timp: Merg la școală odată cu Maria.
  • Circumstanțial de mod: Scrie mai repede decât colegul.
  • Circumstanțial de cauză: N-am intrat în clasă de rușine.
  • Circumstanțial de scop: Mama face economii pentru casă.
  • Nume predicativ: Pădurea este de fagi.
  • Atribut substantival prepozițional: Pădurea de fagi e tânără.

3. Cazul GENITIV:

  • Atribut substantival genitival: Proprietarii casei au plecat.
  • Atribut substantival prepozițional: Pomul din fața casei a rodit.
  • Nume predicativ: Mama este contra fumatului.
  • Circumstanțial de loc: Mașina s-a oprit în fața casei.
  • Circumstanțial de timp: Am sosit acasă înaintea mamei.
  • Circumstanțial de cauză: Din cauza poleiului am alunecat.
  • Circumstanțial de scop: Muncește în scopul promovării.
  • Circumstanțial condițional: În locul tatălui, eu nu dădeam voie.
  • Complement indirect prepozițional: Câinele s-a năpustit asupra hoțului.

4. Cazul DATIV:

  • Complement indirect: Îi ofer flori mamei.
  • Circumstanțial de loc (dativul locativ arhaic/popular): Stai locului! / Așterne-te drumului! / Du-te naibii!
  • Circumstanțial de mod / concesiv: Contrar obiceiului, s-a culcat la amiază.
  • Atribut substantival prepozițional: Reușita grație mamei mă bucură.
  • Atribut în dativ (dativ adnominal / arhaic, fără prep.): Maria este nepoată mătușii mele. / Acordarea de premii elevilor.

5. Cazul VOCATIV:

  • În mod tradițional, nu are funcție sintactică de sine stătătoare (constituie o adresare / strigare directă);
  • Construcții speciale:
  • Bădie Ioane! (Bădie = vocativ fără funcție; Ioane = atribut apozițional în vocativ);
  • Dragă mamă! (mamă = vocativ fără funcție; dragă = atribut adjectival în vocativ).
Subiect în cazurile oblice în cadrul frazei: Subiectul poate apărea în formă de acuzativ, genitiv sau dativ doar dacă este exprimat prin pronume relative care introduc propoziții subordonate:
  • Îl premiez / pe cine ia premiul I./ (pronume relativ în Acuzativ, subiect în propoziția subordonată)
  • Restituie cartea / cui ți-a împrumutat-o./ (pronume relativ în Dativ, subiect în propoziția subordonată)
  • Hai fiecare pe la casa / cui ne are./ (pronume relativ în Genitiv)

LOCUȚIUNI SUBSTANTIVALE

Grupuri unitare de cuvinte care se comportă ca un singur substantiv:

  • băgare de seamă (= atenție)
  • punct de vedere (= opinie)
  • aruncătură de ochi (= privire scurtă)
  • ținere de minte (= memorie)
  • nod în papură (= cusur)
  • foc de paie (= entuziasm trecător)
  • dare de mână (= generozitate, belșug)
  • stat de vorbă (= conversație)
  • tragere de inimă (= însuflețire, elan)
  • aducere aminte (= amintire)
  • părere de rău (= regret) / părere de bine (= bucurie)

CONVERSIUNEA SUBSTANTIVULUI

  1. Substantiv temporal → Adverb de timp: Numele de anotimpuri, zile ale săptămânii și părți ale zilei sunt:
  2. Substantive dacă au funcție de subiect (Toamna este bogată), au lângă ele un atribut (Vara trecută a fost caldă) sau sunt precedate de o prepoziție (Pe timpul toamnei).
  3. Adverbe de timp dacă determină un verb fără prepoziție și fără atribut: Toamna se numără bobocii. (Când se numără? toamna = adverb de timp, circumstanțial de timp).
  4. Substantiv → Adverb de mod:
  5. Doarme buștean.
  6. Îndrăgostit lulea.
  7. Sărac ocnă.
  8. Aleargă glonț.
  9. Substantivul ca subiect în expresii verbale impersonale: În structurile:
  10. e voie, e nevoie, e cazul, e vorba, e timpul:
  11. verbul a fi (e) = predicat verbal (verb impersonal);
  12. substantivul (voie, nevoie, cazul, vorba, timpul) = subiect.
  13. Distincția Acuzativ de scop vs. loc în structurile cu verb de mișcare:
  14. Circumstanțiale de scop: Ei au plecat la scăldat / la arat / la vânat / la banchet. (cu ce scop au plecat?)
  15. Circumstanțiale de loc: Ei vin de la arat / de la semănat / de la nuntă. (de unde vin?)