Morfologie — substantivul
- Definiție: Partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte în sens foarte larg: ființe (om, câine), lucruri (masă, carte), fenomene ale naturii (ploaie, vânt), acțiuni (citire, mers), stări (somn, liniște), calități și noțiuni abstracte (frumusețe, curaj, libertate).
CLASIFICAREA SUBSTANTIVELOR
1. După alcătuire:
- Simple: formate dintr-un singur cuvânt de bază (copil, sat, floare).
- Compuse:
- Sudate într-un singur cuvânt: untdelemn, bunăvoință, botgros, scurtcircuit.
- Cu cratimă: câine-lup, floarea-soarelui, locțiitor-comandant, roșu-închis.
- Prin alăturare fără cratimă: Marea Neagră, Turnu Măgurele, Baia Mare.
- Abrevieri: CFR, ONU, TAROM.
2. După conținut și referință:
- Comune: denumesc obiecte de același fel dintr-o clasă (oraș, râu, elev).
- Proprii: individualizează un obiect, o persoană sau o localitate (București, Dunărea, Mihai).
- Unele substantive comune provin din substantive proprii: volt, watt, zeplin, joben, recamier, amandină, newton; ex: Am cumpărat un Eminescu. / Am admirat un Grigorescu.
- Concrete: denumesc obiecte perceptibile prin simțuri (copac, apă, voce).
- Abstracte: denumesc noțiuni, sentimente, idei (iubire, gând, dreptate).
- Colective: au formă de singular și înțeles de plural (echipă, turmă, stol, roi, popor, tineret, frunziș, armată).
GENUL SUBSTANTIVULUI
- Sunt de genul MASCULIN:
- Numele bărbaților și al ființelor de sex bărbătesc (băiat, tată, leu);
- Copacii și pomii fructiferi: stejar, brad, măr, cireș, nuc, salcâm, fag;
- Numele lunilor anului: ianuarie, februarie, martie, aprilie, etc.;
- Notele muzicale: do, re, mi, fa, sol, la, si;
- Literele alfabetului: a, be, ce, etc.;
- Numele munților: Carpați, Alpi, Ceahlău, Bucegi;
- Numele punctelor cardinale: nord, sud, est, vest;
- Monedele: leu, dolar, euro, franc, ban.
- Sunt de genul FEMININ:
- Zilele săptămânii (lunea, o miercuri, duminica);
- Anotimpurile (o primăvară, vara, toamna, iarna);
- Părțile zilei (dimineața, ziua, seara, noaptea, după-amiaza);
- Numele de orașe, țări, insule terminate în -a (Roma, Franța, Creta; excepție: Târgoviște este tot feminin);
- Senzații și stări sufletești (teamă, frică, sete, bucurie, tristețe);
- Nume de funcții / grade militare terminate în -ă: santinelă, ordonanță, călăuză.
- Sunt de genul NEUTRU:
- Nume de orașe, țări, continente care nu se termină în -a (București, Paris, Viena);
- Observație: Londra este un caz special — deși se termină în -a, este considerat feminin în română (Londra frumoasă);
- Numele sporturilor: fotbal, tenis, baschet, rugby (excepție: oina — feminin);
- Orânduiri sociale: sclavagism, feudalism, capitalism;
- Curente literare și culturale: romantism, clasicism, realism;
- Simțurile omului: văzul, auzul, mirosul, gustul, pipăitul;
- Nume de materii defective de plural: sânge, lapte, aur, argint;
- Numele unor vânturi: crivăț, viscol, austru;
- Însușiri abstracte defective de plural: patriotism, curaj, eroism;
- Substantive ce denumesc ființe cu acord neutru: animal, dobitoc, mamifer, macrou, popor, norod, personaj.
SUBSTANTIVE MOBILE ȘI EPICENE
1. Substantive mobile:
Formează genul opus prin derivare cu sufixe moționale:
- Feminine formate de la masculin:
- profesor → profesoară
- lup → lupoaică
- coleg → colegă
- preot → preoteasă
- pictor → pictoriță
- croitor → croitoreasă
- Masculine formate de la feminin:
- rață → rățoi
- vulpe → vulpoi
- vrabie → vrăbioi
- curcă → curcan
- gâscă → gâscan
- broască → broscoi
- cioară → cioroi
2. Substantive epicene:
Au o singură formă lexicală și un gen gramatical unic pentru a desemna ambele sexe (diferențierea se face prin determinanții mascul / femelă, bărbat / femeie sau din context):
- Animale: crocodil, elefant, rinocer, struț, viezure, păianjen (masculine); ciocârlie, libelulă, știucă, furnică, albină, nevăstuică, gazelă, panteră (feminine).
- Persoane: sugar, făt, părinte, rector, soldat (masculine); victimă, călăuză, somitate, odalisca, rudă, star, persoană (feminine).
FORMELE DE NUMĂR ALE SUBSTANTIVULUI
1. Substantive cu aceeași formă la singular și plural:
- Masculine terminate în -i: un pui / doi pui, un unchi / doi unchi, un tei / doi tei, un arici / doi arici, un ardei / doi ardei, un baci / doi baci, un broscoi / doi broscoi*;
- Feminine terminate în -toare: o muncitoare / două muncitoare, o lucrătoare / două lucrătoare, o învățătoare / două învățătoare*;
- Neutre terminate în -e: un nume / două nume, un prenume / două prenume, un codice / două codice, un pântece / două pântece*.
2. Substantive defective de singular (Pluralia tantum):
Au formă numai de plural:
- blugi, câlți, lapți, icre, moaște, tăiței / tăieței, spaghete, ravioli, paste, crudități, citrice, cosmetice, rechizite, tipizate, confetti, graffiti, funeralii, condoleanțe, represalii, contrainformații, speze, tratative, devize (calcul de cheltuieli), urale, grâne / grâie, cârcei, oreion, rujeolă.
3. Substantive defective de plural (Singularia tantum):
Au formă numai de singular:
- Noțiuni abstracte și calități: curaj, astm, confort, haos, plictis, accept, cinste, răbdare;
- Materii și alimente: miere, griș, fasole, mazăre, frică, foame, sete, aur, argint, cupru, oxigen;
- Nume proprii de localități și ape: Buzău, Brașov, Dunăre, Olt.
4. Substantive feminine neologice terminate în -ee:
- Cu aceeași formă la singular și plural:
- o azalee / două azalee, o camee / două camee, o cornee / două cornee, o orhidee / două orhidee, o pigmee / două pigmee, o seboree / două seboree, o logoree / două logoree, o dispnee / două dispnee, o maree / două maree, o tranșee / două tranșee, o odisee / două odisee, o onomatopee / două onomatopee, o galinacee / două galinacee, o liliacee / două liliacee, o graminee / două graminee.
- Cu pluralul în -ei:
- o alee / două alei
- o idee / două idei
- o epopee / două epopei
- o melopee / două melopei
- o trahee / două trahei
- o diaree / două diarei
- o moschee / două moschei
5. Substantive cu forme duble:
- Duble de singular (variante libere):
- ax / axă, corigent / corijent, cearceaf / cearșaf, vodcă / votcă, zi / ziuă, urcior / ulcior, tumoră / tumoare, piuneză / pioneză, Isus / Iisus.
- Duble de plural cu sensuri diferite:
- corn: corni (arbori) / coarne (la animale) / cornuri (panificație);
- coardă: corzi (anatomie, instrumente muzicale) / coarde (geometrie, gimnastică);
- nivel: niveluri (stadiu, înălțime, treaptă) / nivele (unelte de măsură cu bulă);
- arc: arcuri (resorturi elastice) / arce (geometrie, tir cu arcul);
- ochi: ochi (organul vederii) / ochiuri (la plasă, pe lac, ouă prăjite);
- element: elemente (componente, chimice) / elemenți (la calorifer);
- bandă: benzi (fâșii de drum, magnetice) / bande (grupuri de răufăcători).
- Duble de plural ca variante libere (ambele admise):
- copertă: coperți / coperte
- cicatrice: cicatrici / cicatrice
- râpă: râpi / râpe
FUNCȚIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVULUI PE CAZURI
1. Cazul NOMINATIV:
- Subiect: Bunicul curăță copacii.
- Nume predicativ: Andrei este colegul meu.
- Atribut apozițional: Colegul meu, Andrei, învață bine.
2. Cazul ACUZATIV:
- Complement direct: O ajut pe mama.
- Complement indirect prepozițional: Mă gândesc la examen.
- Complement de agent: Mașina este reparată de către mecanic.
- Circumstanțial de loc: Merg la școală.
- Circumstanțial de timp: Merg la școală odată cu Maria.
- Circumstanțial de mod: Scrie mai repede decât colegul.
- Circumstanțial de cauză: N-am intrat în clasă de rușine.
- Circumstanțial de scop: Mama face economii pentru casă.
- Nume predicativ: Pădurea este de fagi.
- Atribut substantival prepozițional: Pădurea de fagi e tânără.
3. Cazul GENITIV:
- Atribut substantival genitival: Proprietarii casei au plecat.
- Atribut substantival prepozițional: Pomul din fața casei a rodit.
- Nume predicativ: Mama este contra fumatului.
- Circumstanțial de loc: Mașina s-a oprit în fața casei.
- Circumstanțial de timp: Am sosit acasă înaintea mamei.
- Circumstanțial de cauză: Din cauza poleiului am alunecat.
- Circumstanțial de scop: Muncește în scopul promovării.
- Circumstanțial condițional: În locul tatălui, eu nu dădeam voie.
- Complement indirect prepozițional: Câinele s-a năpustit asupra hoțului.
4. Cazul DATIV:
- Complement indirect: Îi ofer flori mamei.
- Circumstanțial de loc (dativul locativ arhaic/popular): Stai locului! / Așterne-te drumului! / Du-te naibii!
- Circumstanțial de mod / concesiv: Contrar obiceiului, s-a culcat la amiază.
- Atribut substantival prepozițional: Reușita grație mamei mă bucură.
- Atribut în dativ (dativ adnominal / arhaic, fără prep.): Maria este nepoată mătușii mele. / Acordarea de premii elevilor.
5. Cazul VOCATIV:
- În mod tradițional, nu are funcție sintactică de sine stătătoare (constituie o adresare / strigare directă);
- Construcții speciale:
- Bădie Ioane! (Bădie = vocativ fără funcție; Ioane = atribut apozițional în vocativ);
- Dragă mamă! (mamă = vocativ fără funcție; dragă = atribut adjectival în vocativ).
Subiect în cazurile oblice în cadrul frazei: Subiectul poate apărea în formă de acuzativ, genitiv sau dativ doar dacă este exprimat prin pronume relative care introduc propoziții subordonate:
- Îl premiez / pe cine ia premiul I./ (pronume relativ în Acuzativ, subiect în propoziția subordonată)
- Restituie cartea / cui ți-a împrumutat-o./ (pronume relativ în Dativ, subiect în propoziția subordonată)
- Hai fiecare pe la casa / cui ne are./ (pronume relativ în Genitiv)
LOCUȚIUNI SUBSTANTIVALE
Grupuri unitare de cuvinte care se comportă ca un singur substantiv:
- băgare de seamă (= atenție)
- punct de vedere (= opinie)
- aruncătură de ochi (= privire scurtă)
- ținere de minte (= memorie)
- nod în papură (= cusur)
- foc de paie (= entuziasm trecător)
- dare de mână (= generozitate, belșug)
- stat de vorbă (= conversație)
- tragere de inimă (= însuflețire, elan)
- aducere aminte (= amintire)
- părere de rău (= regret) / părere de bine (= bucurie)
CONVERSIUNEA SUBSTANTIVULUI
- Substantiv temporal → Adverb de timp: Numele de anotimpuri, zile ale săptămânii și părți ale zilei sunt:
- Substantive dacă au funcție de subiect (Toamna este bogată), au lângă ele un atribut (Vara trecută a fost caldă) sau sunt precedate de o prepoziție (Pe timpul toamnei).
- Adverbe de timp dacă determină un verb fără prepoziție și fără atribut: Toamna se numără bobocii. (Când se numără? toamna = adverb de timp, circumstanțial de timp).
- Substantiv → Adverb de mod:
- Doarme buștean.
- Îndrăgostit lulea.
- Sărac ocnă.
- Aleargă glonț.
- Substantivul ca subiect în expresii verbale impersonale: În structurile:
- e voie, e nevoie, e cazul, e vorba, e timpul:
- verbul a fi (e) = predicat verbal (verb impersonal);
- substantivul (voie, nevoie, cazul, vorba, timpul) = subiect.
- Distincția Acuzativ de scop vs. loc în structurile cu verb de mișcare:
- Circumstanțiale de scop: Ei au plecat la scăldat / la arat / la vânat / la banchet. (cu ce scop au plecat?)
- Circumstanțiale de loc: Ei vin de la arat / de la semănat / de la nuntă. (de unde vin?)