Morfologie — verbul
- Definiție: Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune (a citi, a lucra), o stare (a sta, a dormi) sau existența (a fi, a exista).
Categoriile gramaticale ale verbului:
- Conjugarea
- Diateza
- Modul
- Timpul
- Persoana și numărul
A. CONJUGAREA VERBELOR
După sufixul infinitivului (terminația de la modul infinitiv), verbele din limba română se împart în patru conjugări:
- Conjugarea I: se termină în -a (a lucra, a căuta, a mânca, a cânta).
- Conjugarea a II-a: se termină în -ea cu diftong (a încăpea, a tăcea, a zăcea, a bea, a vedea, a cădea).
- Conjugarea a III-a: se termină în -e scurt neaccentuat (a zice, a spune, a cere, a merge, a face, a duce).
- Conjugarea a IV-a: se termină în -i sau -î (a citi, a iubi, a fi, a hotărî, a coborî, a urî).
B. DIATEZA VERBULUI
Diateza exprimă raportul dintre subiectul gramatical, verbul care exprimă acțiunea și autorul real al acțiunii (subiectul logic / agentul).
1. Diateza activă:
Subiectul gramatical este chiar autorul care realizează acțiunea:
- Soarele răsare.
- Studenții învață pentru examen.
2. Diateza pasivă:
Subiectul gramatical suportă acțiunea realizată de o altă persoană/entitate (complementul de agent / subiectul logic):
- Mașina este reparată de către mecanic. (mașina = subiect gramatical; de către mecanic = complement de agent).
- Se formează din verbul auxiliar a fi (la modul și timpul cerut) + participiul acordat al verbului de conjugat (reparată, reparați).
- Verbul a fi din componența pasivului este verb auxiliar, nu copulativ.
- Doar verbele tranzitive pot forma diateza pasivă. Odată trecute la pasiv, devin intranzitive.
3. Diateza reflexivă:
Subiectul gramatical realizează acțiunea și tot el o suportă (sau participă intens la ea). Verbul este însoțit obligatoriu de un pronume reflexiv (în cazurile Acuzativ sau Dativ) care nu are funcție sintactică de sine stătătoare, ci constituie doar marca diatezei reflexive:
- Eu mă culc.
- Tu te gândești.
- El își imaginează o lume mai bună.
Tipuri de verbe reflexive:
a) Verbe reflexive impersonale: urmate în mod regulat de o propoziție subiectivă (SB):
- se zice că..., se aude că..., se observă că..., se spune că..., se cunoaște că..., se înțelege că..., se știe că..., se presupune că...
b) Verbe reflexive propriu-zise (inerente): nu pot exista în limbă fără pronumele reflexiv:
- a se întâmpla, a se baza, a se cădea, a se ofili, a se bucura, a se cuveni, a se odihni, a se zvoni.
c) Verbe a căror semnificație se schimbă complet prin adăugarea reflexivului:
- a se uita (= a privi) vs. a uita (= a nu-și mai aminti);
- a se juca (= a participa la un joc) vs. a juca (= a interpreta un rol, a paria);
- a se simți (= a avea o stare) vs. a simți (= a percepe cu simțurile);
- a se îndrepta (= a merge într-o direcție) vs. a îndrepta (= a corecta ceva);
- a se duce (= a merge) vs. a duce (= a transporta ceva).
- Aici se construiește o școală. (= de către constructori).
C. MODURILE VERBULUI
Modul arată perspectiva vorbitorului asupra realizării acțiunii:
- Reală, sigură: Indicativ
- Posibilă, dorită, realizabilă: Conjunctiv
- Condiționată sau optativă: Condițional-optativ
- Ordonată, cerută imperativ: Imperativ
În limba română se disting moduri personale (predicative) și moduri nepersonale (nepredicative).
I. MODURI PERSONALE (PREDICATIVE)
Au forme distincte pentru persoană și au rolul sintactic de predicat verbal (sau intră în alcătuirea predicatului nominal).
1. Modul Indicativ:
Singurul mod care cuprinde toate cele trei repere temporale fundamentale (prezent, trecut, viitor):
- Prezent: eu cânt, tu cânți, el cântă.
- Trecut:
- Imperfect: acțiune trecută și neterminată în desfășurare (eu citeam, tu scriai).
- Perfect compus: acțiune trecută și încheiată (am citit, ai scris — format cu auxiliarul a avea).
- Perfect simplu: acțiune recent încheiată (citii, făcui, mersei).
- Mai-mult-ca-perfectul: acțiune trecută și terminată înaintea altei acțiuni trecute (citisem, mâncaseși).
- Viitor:
- Viitor literar (standard): format cu auxiliarul a vrea (voi merge, vei citi).
- Viitor anterior: format cu voi + auxiliarul fi + participiu (voi fi terminat).
- Viitor popular / colocvial: o să merg, am să merg, oi merge.
2. Modul Conjunctiv:
Exprimă o acțiune posibilă, virtuală, realizabilă:
- Prezent: introdus prin conjuncția să (să plec, să înveți).
- Perfect: format cu să fi + participiu invariabil (să fi plecat, să fi știut).
- Trăiască libertatea! (= să trăiască!)
3. Modul Condițional-Optativ:
Exprimă o dorință sau o acțiune dependentă de o condiție:
- Prezent: format cu formele scurte ale auxiliarului a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) + infinitiv (aș merge, ai veni).
- Perfect: format cu auxiliarul aș, ai, ar... + fi + participiu (aș fi mers, ai fi știut).
4. Modul Imperativ:
Exprimă un ordin, o poruncă, un îndemn, un sfat sau o rugăminte:
- Are forme doar pentru persoana a II-a:
- Singular: Cântă!, Scrie! (negativ: Nu cânta!, Nu scrie!).
- Plural: Cântați!, Scrieți! (negativ: Nu cântați!, Nu scrieți!).
TABELE DE FORME VERBALE
1. Mai-mult-ca-perfectul:
| Persoana | Conj. I (A cânta) | Conj. II (A bea) | Conj. III (A face) | Conj. IV (A citi) |
|---|---|---|---|---|
| eu | cântasem | băusem | făcusem | citisem |
| tu | cântaseși | băuseși | făcuseși | citiseși |
| el / ea | cântase | băuse | făcuse | citise |
| noi | cântaserăm | băuserăm | făcuserăm | citiserăm |
| voi | cântaserăți | băuserăți | făcuserăți | citiserăți |
| ei / ele | cântaseră | băuseră | făcuseră | citiseră |
2. Perfectul simplu (forme speciale la conjugarea a III-a):
| Persoana | A coace | A frige | A înfige |
|---|---|---|---|
| eu | copsei | fripsei | înfipsei |
| tu | copseși | fripseși | înfipseși |
| el / ea | coapse | fripse | înfipse |
| noi | coapserăm | fripserăm | înfipserăm |
| voi | coapserăți | fripserăți | înfipserăți |
| ei / ele | coapseră | fripseră | înfipseră |
3. Formele de Viitor:
| Persoana | Viitor literar | Viitor anterior | Viitor popular |
|---|---|---|---|
| eu | voi merge | voi fi plecat | o să merg / am să merg / oi merge |
| tu | vei merge | vei fi plecat | o să mergi / ai să mergi / ăi merge |
| el / ea | va merge | va fi plecat | o să meargă / are să meargă / o merge |
| noi | vom merge | vom fi plecat | o să mergem / avem să mergem / om merge |
| voi | veți merge | veți fi plecat | o să mergeți / aveți să mergeți / ăți merge |
| ei / ele | vor merge | vor fi plecat | o să meargă / au să meargă / or merge |
II. MODURI NEPERSONALE (NEPREDICATIVE)
Nu au forme după persoană și nu pot îndeplini singure funcția de predicat verbal în propoziție:
1. Modul Infinitiv:
Numește acțiunea în mod abstract:
- Prezent: a merge, a citi.
- Perfect: format cu a fi + participiu (a fi citit, a fi mers).
2. Modul Gerunziu:
Arată o acțiune în desfășurare, concomitentă cu acțiunea verbului regent. Se formează cu sufixele -ând sau -ind:
- mâncând, lucrând, citind, coborând.
3. Modul Participiu:
Arată o acțiune terminată și suferită de obiect. Are valoare adjectivală când se acordă cu un substantiv:
- spălat, spălată, spălați, spălate; înflorit, înflorită.
4. Modul Supin:
Numește acțiunea orientată spre un scop sau o destinație. Se formează din participiul invariabil precedat de prepoziții (de, la, pentru, după):
- de arat, de semănat, la cules, pentru învățat.
FUNCȚII SINTACTICE ALE MODURILOR NEPREDICATIVE
Funcțiile Infinitivului:
- Subiect: A citi este o plăcere.
- Nume predicativ: Dorința lui este de a reuși.
- Atribut verbal: Dorința de a reuși e mare.
- Complement direct: Știe a desena frumos.
- Complement indirect: M-am săturat a tot repeta.
- Circumstanțial de timp: S-a trezit înainte de a răsări soarele.
- Circumstanțial de mod: A plecat fără a saluta.
- Circumstanțial de cauză: A fost certat pentru a nu fi ascultat.
- Circumstanțial concesiv: Chiar fără a repeta, a luat notă mare.
- Circumstanțial consecutiv: E prea bătrân pentru a mai călători.
- Circumstanțial de scop: Mergem la bibliotecă pentru a studia.
Funcțiile Gerunziului:
- Subiect: Se aude tunând.
- Complement direct: Aud tunând în depărtare.
- Complement indirect: M-am plictisit așteptând.
- Circumstanțial de mod: Vine șchiopătând.
- Circumstanțial de cauză: Nerepetând zilnic, ia note mici.
- Circumstanțial de timp: Ajungând acasă, am sunat-o pe mama.
- Circumstanțial condițional: Muncind cinstit, vei reuși în viață.
- Circumstanțial concesiv: Chiar învățând noaptea, tot n-a terminat.
- Atribut verbal: Se văd steaguri fluturând. (sau atribut adjectival dacă e acordat: mâini tremurânde).
Funcțiile Supinului:
- Subiect: De învățat e ușor, de aplicat e greu.
- Nume predicativ: Cartea este de citit.
- Atribut verbal: Uneltele de pescuit sunt pregătite.
- Complement direct: Am de rezolvat o problemă.
- Complement indirect: M-am săturat de așteptat.
- Circumstanțial de scop: Bunicii s-au dus la prășit.
- Circumstanțial de loc: Andrei se întoarce de la pescuit.
- Circumstanțial consecutiv: Ea a slăbit de speriat.
- Circumstanțial de mod: E mai ușor de spus decât de făcut.
VERBE AUXILIARE ȘI COPULATIVE
1. Verbe auxiliare:
Ajută la formarea modurilor și timpurilor compuse sau a diatezei pasive:
- A avea:
- Perfect compus: am scris;
- Viitor popular: am să scriu;
- Condițional-optativ prezent: aș scrie, ai scrie;
- Condițional-optativ perfect: aș fi scris.
- A vrea:
- Viitor literar: vei dansa;
- Viitor anterior: vei fi dansat;
- Viitor popular: oi dansa, o să dansez.
- A fi:
- Diateza pasivă: Lecția a fost explicată de profesor.;
- Conjunctiv perfect: să fi citit;
- Condițional-optativ perfect: aș fi citit;
- Viitor anterior: voi fi citit;
- Infinitiv perfect: a fi dormit.
2. Verbe copulative:
Fac legătura între subiect și numele predicativ în alcătuirea predicatului nominal:
- a fi, a deveni (întotdeauna copulativ), a ajunge, a ieși, a se face, a părea, a rămâne, a însemna, a se numi.
3. Verbe neregulate:
Își modifică radicalul în cursul flexiunii: a fi, a avea, a vrea, a da, a lua, a mânca, a bea, a sta, a usca.
4. Verbe defective:
Nu au toate timpurile sau formele flexionare (ex: lipsite de participiu): a divide, a accede, a concede, a transcede.
5. Verbe tranzitive vs. intranzitive:
- Tranzitive: pot primi un complement direct (răspund la întrebarea ce? sau pe cine?): a citi, a scrie, a învăța, a iubi.
- Intranzitive: nu pot primi un complement direct (verbele copulative, verbele de mișcare, verbele reflexive): a merge, a veni, a sta, a deveni, a se gândi.
VALORILE MORFOLOGICE ALE LUI A FI
- Verb auxiliar: intră în formarea diatezei pasive (este ajutat) sau a timpurilor compuse (să fi știut, aș fi mers).
- Verb copulativ: formează predicat nominal împreună cu un nume predicativ (Mihai este elev.).
- Verb predicativ (predicat verbal): când are sens de sine stătător:
- A se afla, a exista: Tata este în grădină.
- A proveni, a fi originar din: El este din Moldova.
- A costa: Cartea este 50 de lei.
- A dura: Spectacolul este de două ore.
- A se împlini: Sunt doi ani de la absolvire.
- A călători, a vizita: Am fost la bunici.
- A se întâmpla: Ce este acolo?
VALORILE MORFOLOGICE ALE LUI I / -I
- Verb predicativ personal: Tata-i în livadă. (= este / se află).
- Verb predicativ impersonal: Ce-i acolo? (= se întâmplă).
- Verb copulativ personal: Bunicul-i sănătos. (= este).
- Verb copulativ impersonal: Nu-i bine ce faci.
- Pronume personal (Dativ clitic): I-am dat o carte Mariei.
- Pronume personal (Acuzativ clitic): I-am ajutat la matematică.
- Articol hotărât enclitic: Pomii au înflorit.
- Interjecție: I! Ce frig este afară!
- Pronume neutru (fără funcție): Dă-i cu bere, dă-i cu vin! / Zi-i, cobzare!