Morfologie — verbul

partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiunea, starea și existența; CATEGORIILE GRAMATICALE ALE VERBULUI:

1. Conjugarea

1. Diateza

1. Modul

1. Timpul

1. Persoana

A. CONJUGAREA

• după sufixul verbelor de la modul infinitiv verbele se împart în patru conjugări: a) conjugarea I- se termină în –A (a lucra, a căuta, a mânca) b) conjugarea II- se termină în –EA (a încăpea, a tăcea, a zăcea) c) conjugarea III- se termină în –E (a zice, a spune, a cere) d) conjugarea IV- se termină în –I sau –Î (a hotărî, a coborî, a citi, a fi)

B. DIATEZA

forma pe care o ia verbul pentru a arăta raportul dintre acțiune și autorul ei;

1. ACTIVĂ- arată că subiectul gramatical face acțiunea
2. Soarele răsare.
3. Studenții învață.

1. PASIVĂ- subiectul gramatical este pasiv și suportă acțiunea pe care altcineva o face
2. Mașina e reparată de către mecanic. (masina= subiectul gramatical, de către mecanic= subiect logic) Observație:
3. La diateza pasivă, verbul de bază este la participiu, deși se comportă ca un adjectiv.
4. Verbul A FI din componența pasivului este auxiliar, nu copulativ.
5. La diateza pasivă se folosesc doar verbe tranzitive, dar devin intranzitive.

1. REFLEXIVĂ- cuprinde verbe care arată că subiectul gramatical face acțiunea, tot el o suportă, dar are în față, în mod obligatoriu, un pronume reflexiv, fără funcție La persoana I-II, Ac: mă, te, --, ne, vă,-- D: îmi/ mi, îți/ ți, --, ne, vă, --
2. Eu mă culc. (reflexiv)
3. Tu te gândești.(pe tine = reflexiv)
4. El își imaginează. ( lui= reflexiv) Verbe reflexive cu pronume la ACUZATIV în față: a)verbe cu caracter împrumutat

• se zice o se aude o se observă
• se spune o se cunoaște o se înțelege
• se știe o se presupune !După ele urmează o SUBIECTIVĂ b)verbe care nu se pot construi fără pronumele SE în față
• a se îmtâmpla o a se baza
• a se cădea o a se ofili
• a se bucura o a se cuveni
• a se odihni o a se zvoni c)verbe care, dacă au pronumele SE în față, au un sens și fără SE au un alt sens sunt la diateza reflexivă când au pronumele în față
• a se uita o a uita
• a se juca o a juca
• a se simță o a simți
• a se îndrepta o a îndrepta
• a se duce o a duce Observație: Există verbe relativ-pasive care au în față pronume reflexiv, dar au sens pasiv. Aici se construiește o grădiniță. (de către cineva)

C. MODURILE

froma pe care o ia verbul pentru a arăta felul cum consideră vorbitorul acțiunea: 1.reală- indicativ 2.posibilă, realizabilă- conjunctiv 3.dorită, depinde de o condiție- condițional-optativ 4.poruncită, ordonată- imperativ În limba română există 9 moduri, dar se studiază 8: 4 predicative/ personale și 4 nepredicative/ nepersonale.

MODURI PERSONALE/ PREDICATIVE

• se numesc moduri predicative pentru că verbele la aceste moduri au funcție de predicat verbal și personale pentru ca au categoria persoanei;

1. MODUL INDICATIV=singurul mod cu cele trei timpuri de bază(prezent/ trecut/viitor)
2. trecutul are 4 forme:
3. Perfect simplu: eu citii, tu citiși
4. Perfect compus: eu am citit, tu ai citit (+a avea auxiliar)
5. Imperfect: eu citeam, tu scriai
6. Mai-mult-ca-perfectul: eu mâncasem, noi cântam, tu mâncaseși

1. MODUL CONJUNCTIV- are două timpuri
2. Prezent: să plec, să pleci
3. Perfect/ trecut: să fi plecat (+a fi auxiliar)

###

3. MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV

1. MODUL IMPERATIV- are două persoane

Observație: Uneori conjunctivul se poate forma fără conjuncția SĂ și are valoare de imperativ:

• Trăiască nașii! (= să trăiască) Mai-mult-ca-perfectul se formează de la tema perfectului simplu, la care se adaugă sufixul gramatical SE+ desinențele de persoană.

simplu

MODURI NEPERSONALE/ NEPREDICATIVE

• se chemaă nepredicative pentru că verbele la aceste moduri nu au funcție de predicat, decât cu două excepții, și nepersonale pe că verbele la aceste moduri nu au persoane;

1. MODUL INFINITIV- numește acțiunea

1. MODUL GERUNZIU- arată o acțiune în desfășurare

1. MODUL SUPIN- arată scopul sau proveniența

1. MODUL PARTICIPIU- arată urmarea unei acțiuni

Observație:

Verbele la modul participiu pe lângă un substantiv au valoare de adjective participiale. Unele verbe la participiu pe lângă alte verbe au valoare de adverbe și funcție de complement de mod. (vorbește răgușit) Verbele la participiu cu valoare adjectivală au funcția de atribut adjectival sau nume predicativ. FUNCȚII SINTACTICE:

INFINITIV

1. Subiect: A citi e plăcerea mea.
2. Nume predicativ: Dorința mea este de a reuși.
3. Atribut verbal: Dorința de a reuși e mare.
4. Complement direct: Știe a dansa populară.
5. Complement indirect: M-am săturat a învăța.
6. Complement de timp: S-a sculat înainte de a răsări soarele.
7. Complement de mod: A plecat fără a saluta.
8. Complement de cauză: A fost pedepsit pentru a nu fi făcut tema.
9. Complement concesiv: Chiar fără a repeta a luat notă bună. 10)Complement consecutiv: E prea bolnav pentru a merge la prășit.(=încât să meargă) 11)Complement de scop: Merg la sală pentru a mă antrena.

GERUNZIU

1. Subiect: Se aude tunând.
2. Complement direct: Eu aud tunând.
3. Complement indirect: M-am plictisit așteptând.
4. Complement de mod: Vine șchiopătând.
5. Complement de cauză: Nerepetând zilnic, ia note mici.
6. Complement de timp: Ajungând în clasă, m-am așezat.
7. Complement condițional: Doar muncind cinstit vei fi apreciat.
8. Complement concesiv: Chiar învățând zilnic, el ia note mici.
9. Atribut verbal: Se văd steaguri fluturând.

SUPIN

1. Subiect: De vorbit e ușor.
2. Nume predicativ: Vinul este de băut.
3. Atribut verbal: Vinul de băut e rece.
4. Complement direct: Eu am mult de învățat.
5. Complement indirect: M-am săturat de muncit.
6. Complement de scop: Andrei a dus vitele la păscut.
7. Complement de loc: Andrei aduce vitele de la păscut.
8. Complement consecutiv: Ea s-a îngrășat de neimaginat.
9. Complement de mod: E mai ușor de săpat decât de învățat.

VERBE AUXILIARE:

• ajută la formarea unor moduri/ timpuri compuse sau a diatezei pasive;

A AVEA

• Perfect compus: Eu am scris.
• Viitor popular: Am să mă culc.
• Condițional prezent: Ai pleca în excursie.
• Condițional perfect: Aș fi plecat.

A VREA

• Viitor: Vei dansa.
• Viitor anterior: Voi fi dansat.
• Viitor popular: Oi dansa./ O să dansez.

A FI

• Condițional perfect: Aș fi citit.
• Conjunctiv perfect: Să fi citit.
• Viitor anterior: Voi fi citit.
• Viitor anterior popular: Oi fi citit.
• Infinitiv perfect: A fi dormit.
• Diateza pasivă: Mașina e reparată de tata. VERBE PREDICATIVE/ NEPREDICATIVE: A nu se confunda cu modurile predicative/ nepredicative
• verbe predicative sunt toate verbele în afară de copulative și auxiliare indiferent de mod; doar punându-le la un mod predicativ au funcție de predicat verbal;
• verbe nepredicative sunt copulativele și auxiliarele pentru ca nu au singure funcția de predicat verbal; COPULATIVE:
• A fi • A deveni • A ieși
• A părea • A se face • A însemna
• A ajunge • A rămâne • A se numi

VERBE NEREGULATE:

• nu își păstrează aceeași rădăcină în cursul flexiunii.
• A fi ▪ A lua ▪ A da ▪ A mânca
• A bea ▪ A avea ▪ A sta ▪ A usca Observație: Unele verbe la infinitiv și supin pot avea funcția de predicat verbal când au valoare de imperativ. A nu rupe florile!/ De citit romanul X! VERBE DEFECTIVE:
• nu au modul participiu, deci nu vor avea forme care se construiesc cu acest mod.
• A divide o A transcede o A extige
• A concede o A accede

VERBE TRANZITIVE

• sunt verbele care răspunzând la întrebările PE CINE?/ CE? cer un complement direct sau o completivă directă.
• A scrie • A afla • A învăța
• A iubi • A spune • A lucra

VERBE INTRANZITIVE

• nu pot avea niciodată după ele complement direct sau completivă directă, ci alte completive;
• acestea sunt: copulativele, verbele de mișcare, majoritatea verbelor reflexive (se zice,...); Observație: Unele verbe tranzitive pot avea și complement indirect: Eu citesc o poveste nepoatei mele.

VALORILE LUI *A FI*

1. Verb auxiliar

1. Verb copulativ (f.s.:predicat nominal)

1. Verb predicativ (f.s.: predicat verbal) când are următoarele sensuri: Eu sunt din Rădășeni. (provin) Tata este în livadă. (se află) A fost odată un împărat. (a trăit) Ora de curs e de 50 de minute. (durează) Cartea este 10 lei. (costă) Sunt doi ani de la festivalul X. (s-au împlinit) Am fost la Suceava cu mașina. (am călătorit) Am fost la bunici. (am vizitat) Pe unde ai fost? (ai hoinărit) Ce e acolo? (se întâmplă)

VALORILE MORFOLOGICE ALE LUI *I/-I*

1. Verb predicativ, personal: Tata-i în livadă.

1. Verb predicativ, impersonal: Ce-i acolo?

1. Verb copulativ, impersonal: Nu-i bine ce faci.

1. Verb copulativ, personal: Bunicu-i sănătos.

1. Pronume personal la dativ: I-am dat Mariei o carte.

1. Pronume personal la acuzativ: I-am ajutat la matematică.

1. Interjecție, fără funcție: I! Ce frig e afară!

1. Articol hotărât enclitic: Pomii au înflorit.

1. Pronume cu valoare neutră, fără funcție: Dă-i cu bere, dă-i cu vin!/ Zi-i cobzare!