Morfologie — conjuncția
- Definiție: Conjuncția este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părți de propoziție de același fel (în propoziție) sau două propoziții de același fel ori o propoziție subordonată de regenta ei (în frază).
A. ROLUL SINTACTIC AL CONJUNCȚIILOR
1. În propoziție:
Cinci conjuncții coordonatoare pot lega părți de propoziție de același fel (și, sau, ori, fie, dar):
- Două subiecte: Alina și Andrei citesc.
- Două complemente directe: A scris o nuvelă și un roman.
- Două atribute: Pădurea de brazi și de pini e deasă.
- Două circumstanțiale: Mergem la munte și la mare.
2. În frază:
Leagă:
- Două propoziții coordonate: Copiii desenează / și ascultă muzică./
- O propoziție subordonată de regenta ei: Știu / că vei reuși./
- O parte de propoziție și o subordonată corespunzătoare: A venit Maria / și cine a mai vrut./
B. CLASIFICAREA DUPĂ STRUCTURĂ
- Simple: și, dar, iar, însă, ci, ca, să, dacă, de.
- Compuse: ca să, deoarece, întrucât, fiindcă, deși, ci și, dar și, încât, ca... să.
- Locuțiuni conjuncționale:
- Terminate în conjuncție: pentru că, din pricină că, din cauză că, fără să, chiar dacă, în caz că, măcar că, chit că.
- Terminate în pronumele ce: în timp ce, până ce, de vreme ce, odată ce, imediat ce, îndată ce, pe măsură ce, după ce, de îndată ce*.
- Terminate în adverb: ca și cum, ca și când, astfel încât, așa încât, după cum, de parcă.
C. CLASIFICAREA DUPĂ ROLUL ÎN FRAZĂ
I. CONJUNCȚII COORDONATOARE
Leagă două unități sintactice pe același plan (propoziții principale între ele sau subordonate de același fel între ele).
1. Copulative:
Asociază două acțiuni sau însușiri:
- și, nici, precum și, cât și, nu numai..., dar și..., nu numai..., ci și....
- Ex: Ea nu numai că învață, dar și muncește. / Nici nu scrie, nici nu citește.
2. Adversative:
Exprimă o opoziție parțială (acțiunile se opun, dar nu se exclud complet):
- dar, iar, însă, ci, numai că, or, și (= dar).
- Ex: Te-am căutat, dar nu erai acasă. / A fost atent, numai că n-a înțeles.
- Observație: Înaintea conjuncțiilor adversative se pune întotdeauna virgulă!
3. Disjunctive:
Exprimă o alternativă în care acțiunile se exclud reciproc (doar una este posibilă):
- sau, ori, fie, ba..., ba..., când..., când..., aci..., aci....
- Ex: Vii acum sau pleci mai târziu? / Fie ploaie, fie vânt, noi plecăm.
4. Conclusive:
A doua propoziție exprimă o concluzie sau o urmare firească a primei:
- deci, așadar, prin urmare, în concluzie, așa că, vasăzică.
- Ex: A învățat temeinic, deci a promovat. / A plouat, așa că nu mai ieșim.
- Observație: Se despart prin virgulă de restul enunțului.
II. CONJUNCȚII SUBORDONATOARE
Leagă o propoziție subordonată de regenta ei.
1. Nespecializate (pot introduce mai multe tipuri de subordonate):
- CĂ: Spune / că vine./ (CD) / Ideea / că pleacă / mă întristează./ (AT) / E sigur / că știe./ (SB).
- SĂ: Vreau / să citesc./ (CD) / Mă tem / să nu întârzii./ (CI) / E bine / să înveți./ (SB) / A plecat / să cumpere pâine./ (CS).
- DACĂ / DE: Mă întreabă / dacă vin./ (CD) / Dacă ai timp,/ vino pe la mine./ (CDȚ).
- CA... SĂ: A venit / ca să ne ajute./ (CS).
2. Specializate (introduc un tip specific de subordonată):
- Temporale: până ce, după ce, în timp ce, de îndată ce, imediat ce, de câte ori, ori de câte ori.
- Cauzale: fiindcă, deoarece, întrucât, pentru că, din cauză că, din pricină că, căci, de vreme ce.
- Concesive: deși, cu toate că, chiar dacă, măcar că, chit că, fără să.
- Consecutive: încât, astfel încât, așa încât.
- Condiționale: în caz că, în caz dacă.
Împletirea subordonatei cu regenta: Apare când un element din subordonată este antepus regentei:
- Cine ziceai că vine? (subiectul cine al subordonatei este plasat înaintea regentei ziceai).
- Unde sperai să ajungi?