Sintaxă — propoziția subiectivă și construcțiile impersonale

  • Definiție: Propoziția subiectivă (SB) este propoziția subordonată care îndeplinește la nivel de frază funcția de subiect al verbului regent.

A. EXPANSIUNEA ȘI CONTRAGEREA SUBIECTULUI

  • Expansiune (Subiect → Propoziție Subiectivă):
  • Harnicul are de toate. (subiect) → Cine e harnic / are de toate./ (SB)
  • E bine a repeta. (subiect infinitival) → E bine / să repeți./ (SB)
  • Contragere (Propoziție Subiectivă → Subiect):
  • Cine întârzie / este penalizat./ (SB) → Întârziatul este penalizat. (subiect)

B. ELEMENTE DE RELAȚIE (CONECTORI SUBORDONATORI)

  1. Conjuncții subordonatoare: că, să, ca... să, dacă, de.
  2. E sigur / că va veni./
  3. E bine / să fii pregătit./
  4. Nu se știe / dacă plouă./
  5. Pronume și adjective pronominale relative: cine, ce, care, ceea ce, câți, câte.
  6. Cine muncește / are rezultate./
  7. Ceea ce s-a spus / este adevărat./
  8. Pronume și adjective pronominale nehotărâte: oricine, oricare, orice, oricâți, oricâte.
  9. Oricine dorește / poate participa./
  10. Adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro.
  11. Nu se știe / unde a plecat./
  12. Nu e clar / când începe cursul./

C. ELEMENTE REGENTE ALE PROPOZIȚIEI SUBIECTIVE

Propoziția subiectivă determină întotdeauna un termen impersonal în regenta sa:

1. Adverbe și locuțiuni adverbiale predicative (urmate de că / să):

Îndeplinesc funcția de predicat verbal:

  • Adverbe: desigur, firește, probabil, pesemne, poate, bineînțeles, negreșit.
  • Desigur / că te voi ajuta./
  • Probabil / că a uitat./
  • Locuțiuni adverbiale predicative: cu siguranță, de bună seamă, fără doar și poate, într-adevăr.
  • Fără doar și poate / că a meritat./

2. Expresii verbale impersonale formate cu verbul a fi:

  • A fi + adverb / adjectiv neutru: e bine, e rău, e frumos, e urât, e ușor, e greu, e adevărat, e sigur, e posibil, e de dorit, e necesar.
  • E bine / să fii informat./
  • E adevărat / că a sosit./
  • A fi + substantiv: e voie, e nevoie, e timpul, e cazul, e păcat, e noroc.
  • E cazul / să plecăm./
  • E păcat / să renunți./

3. Verbe reflexive impersonale (cu marcă reflexivă pasivă sau impersonală):

  • se zice, se aude, se știe, se cuvine, se cade, se presupune, se întâmplă, se zvonește.
  • Se cuvine / să mulțumești./
  • Se știe / cine a câștigat./

4. Verbe pasive impersonale:

  • este permis, este interzis, este dovedit, este stabilit, este știut, este hotărât.
  • Este interzis / să fumezi./
  • Este dovedit / că pământul se învârte./

5. Expresii impersonale cu verb la supin:

  • e de înțeles, e de prevăzut, e de admirat, e de mirare, e de necrezut.
  • E de admirat / cum a rezolvat problema./

6. Verbe impersonale cu clitice pronominale:

  • Cu pronume clitic la Dativ: îmi convine, îmi place, îmi displace, îmi repugnă, îi pasă.
  • Îmi convine / să mergem acolo./
  • Cu pronume clitic la Acuzativ: mă doare, mă miră, mă frapează, mă întristează, mă bucură, mă preocupă.
  • Mă miră / că nu a sunat./

7. Verbe impersonale fără pronume:

  • trebuie, merită, ajunge, rămâne, contează, reiese, rezultă, urmează.
  • Trebuie / să înveți zilnic./
  • Merită / să citești această carte./
  • Rămâne / să stabilim detaliile./

D. TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE

  1. Subiectiva postpusă regentei: Stă de regulă după regenta impersonală și nu se desparte niciodată prin virgulă:
  2. E sigur / că vom reuși./
  3. Trebuie / să plec./
  4. Subiectiva antepusă regentei: Când este introdusă prin pronume relative (cine, ce):
  5. În mod normal nu se desparte prin virgulă: Cine aleargă după doi iepuri / nu prinde niciunul./
  6. Se desparte obligatoriu prin virgulă dacă este reluată în regentă printr-un pronume demonstrativ (acela, aceea):
  7. Cine muncește cinstit,/ acela este apreciat./