Sintaxă — propoziția subiectivă și construcțiile impersonale
- Definiție: Propoziția subiectivă (SB) este propoziția subordonată care îndeplinește la nivel de frază funcția de subiect al verbului regent.
A. EXPANSIUNEA ȘI CONTRAGEREA SUBIECTULUI
- Expansiune (Subiect → Propoziție Subiectivă):
- Harnicul are de toate. (subiect) → Cine e harnic / are de toate./ (SB)
- E bine a repeta. (subiect infinitival) → E bine / să repeți./ (SB)
- Contragere (Propoziție Subiectivă → Subiect):
- Cine întârzie / este penalizat./ (SB) → Întârziatul este penalizat. (subiect)
B. ELEMENTE DE RELAȚIE (CONECTORI SUBORDONATORI)
- Conjuncții subordonatoare: că, să, ca... să, dacă, de.
- E sigur / că va veni./
- E bine / să fii pregătit./
- Nu se știe / dacă plouă./
- Pronume și adjective pronominale relative: cine, ce, care, ceea ce, câți, câte.
- Cine muncește / are rezultate./
- Ceea ce s-a spus / este adevărat./
- Pronume și adjective pronominale nehotărâte: oricine, oricare, orice, oricâți, oricâte.
- Oricine dorește / poate participa./
- Adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro.
- Nu se știe / unde a plecat./
- Nu e clar / când începe cursul./
C. ELEMENTE REGENTE ALE PROPOZIȚIEI SUBIECTIVE
Propoziția subiectivă determină întotdeauna un termen impersonal în regenta sa:
1. Adverbe și locuțiuni adverbiale predicative (urmate de că / să):
Îndeplinesc funcția de predicat verbal:
- Adverbe: desigur, firește, probabil, pesemne, poate, bineînțeles, negreșit.
- Desigur / că te voi ajuta./
- Probabil / că a uitat./
- Locuțiuni adverbiale predicative: cu siguranță, de bună seamă, fără doar și poate, într-adevăr.
- Fără doar și poate / că a meritat./
2. Expresii verbale impersonale formate cu verbul a fi:
- A fi + adverb / adjectiv neutru: e bine, e rău, e frumos, e urât, e ușor, e greu, e adevărat, e sigur, e posibil, e de dorit, e necesar.
- E bine / să fii informat./
- E adevărat / că a sosit./
- A fi + substantiv: e voie, e nevoie, e timpul, e cazul, e păcat, e noroc.
- E cazul / să plecăm./
- E păcat / să renunți./
3. Verbe reflexive impersonale (cu marcă reflexivă pasivă sau impersonală):
- se zice, se aude, se știe, se cuvine, se cade, se presupune, se întâmplă, se zvonește.
- Se cuvine / să mulțumești./
- Se știe / cine a câștigat./
4. Verbe pasive impersonale:
- este permis, este interzis, este dovedit, este stabilit, este știut, este hotărât.
- Este interzis / să fumezi./
- Este dovedit / că pământul se învârte./
5. Expresii impersonale cu verb la supin:
- e de înțeles, e de prevăzut, e de admirat, e de mirare, e de necrezut.
- E de admirat / cum a rezolvat problema./
6. Verbe impersonale cu clitice pronominale:
- Cu pronume clitic la Dativ: îmi convine, îmi place, îmi displace, îmi repugnă, îi pasă.
- Îmi convine / să mergem acolo./
- Cu pronume clitic la Acuzativ: mă doare, mă miră, mă frapează, mă întristează, mă bucură, mă preocupă.
- Mă miră / că nu a sunat./
7. Verbe impersonale fără pronume:
- trebuie, merită, ajunge, rămâne, contează, reiese, rezultă, urmează.
- Trebuie / să înveți zilnic./
- Merită / să citești această carte./
- Rămâne / să stabilim detaliile./
D. TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE
- Subiectiva postpusă regentei: Stă de regulă după regenta impersonală și nu se desparte niciodată prin virgulă:
- E sigur / că vom reuși./
- Trebuie / să plec./
- Subiectiva antepusă regentei: Când este introdusă prin pronume relative (cine, ce):
- În mod normal nu se desparte prin virgulă: Cine aleargă după doi iepuri / nu prinde niciunul./
- Se desparte obligatoriu prin virgulă dacă este reluată în regentă printr-un pronume demonstrativ (acela, aceea):
- Cine muncește cinstit,/ acela este apreciat./