Fonetica, silabație și accent#1
Alfabetul limbii române
- Definiție: Alfabetul limbii române este totalitatea literelor așezate într-o ordine convențională consacrată, utilizate pentru redarea în scris a sunetelor limbii române.
- Componență: Alfabetul românesc conține 31 de litere (dintre care 5 conțin semne diacritice: ă, â, î, ș, ț) și redă 34 de sunete.
A. LITERELE ALFABETULUI LIMBII ROMÂNE
- Litere mari și mici: A a, Ă ă, Â â, B b, C c, D d, E e, F f, G g, H h, I i, Î î, J j, K k, L l, M m, N n, O o, P p, Q q, R r, S s, Ș ș, T t, Ț ț, U u, V v, W w, X x, Y y, Z z.
- Litere specifice neologismelor și împrumuturilor: k, q, w, y (kilogram, quasar, watt, yoga).
B. DIACRITICELE STANDARD
În grafia oficială a limbii române se utilizează virgula dedesubt pentru ș și ț (nu cedila):
- Ș (S cu virgulă dedesubt, U+0218 / U+0219);
- Ț (T cu virgulă dedesubt, U+021A / U+021B).
C. REGULA DE UTILIZARE A LUI Î ȘI Â
- Î se scrie obligatoriu:
- La începutul cuvintelor: început, înger, înțelept;
- La sfârșitul cuvintelor: a hotărî, a coborî;
- În interiorul cuvintelor derivate cu prefixe de la cuvinte care încep cu î: neîntrerupt, reîncepe, preîntâmpina;
- În cuvinte compuse: bineînțeles.
- Â se scrie în interiorul cuvintelor nesupuse regulilor de mai sus: român, cântar, pâine, vânt, adânc.
FONETICĂ
Definiție: Fonetica este ramura lingvisticii care studiază sunetele limbii din punct de vedere acustic, fiziologic (articulatoriu) și funcțional. Sunetul: Unitatea auditivă și articulatorie minimală a limbii, produsă…