S12 — Pronumele, partea a II-a

Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât

  • Definiție: Pronumele nehotărât este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv, oferind o indicație foarte vagă, nedeterminată sau cantitativ aproximativă asupra ființelor, lucrurilor ori însușirilor acestora.

A. CLASIFICARE DUPĂ STRUCTURĂ

  1. Pronume nehotărâte simple:
  2. unul, altul, atât, tot, mult, puțin.
  3. Pronume nehotărâte compuse:
  4. Cu elementul fie-: fiecare, fiecine, fiece;
  5. Cu elementul ori-: oricine, orice, oricare, oricât, oricineva;
  6. Cu elementul oare-: oarecine, oarece, oarecare;
  7. Cu elementul vre-: vreunul, vreuna, vreun, vreo;
  8. Cu particula postpusă -va: cineva, ceva, careva, câtva.
  9. Locuțiuni pronominale nehotărâte:
  10. Grupuri stabile de cuvinte cu valoare de pronume nehotărât: nu știu cine, nu știu ce, te miri cine, cine știe cine, cine știe ce, te miri ce.

B. FORME CAZUALE ȘI FLEXIUNE

  • Pronumele fiecare, oricine, cineva au forme flexionare pentru Genitiv-Dativ:
  • oricui, fiecăruia, fiecăreia, cuiva;
  • Pronumele unul, altul, vreunul au forme complete de gen, număr și caz:
  • N-Ac: unul, una, unii, unele;
  • G-D: unuia, uneia, unora.

C. ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT (CONVERSIUNE)

Când determină nemijlocit un substantiv și se acordă cu acesta în gen, număr și caz, pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât și îndeplinește funcția de atribut adjectival:

  • Fiecare (pronume nehotărât, subiect) a primit o diplomă.
  • Fiecare elev (adjectiv pronominal nehotărât, atribut adjectival) a primit o diplomă.
  • Am citit oarecare cărți. (adjectiv pronominal nehotărât).
  • A plecat fără nicio ezitare. (adjectiv).

D. FUNCȚII SINTACTICE

  1. Subiect: Cineva a bătut la ușă.
  2. Nume predicativ: El a devenit altul.
  3. Complement direct: Am văzut pe oricine a trecut.
  4. Complement indirect: I-am povestit fiecăruia întâmplarea.
  5. Atribut pronominal genitival: Părerile unora au fost utile.
  6. --

Pronumele și adjectivul pronominal negativ

  • Definiție: Pronumele negativ este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv într-un enunț negativ, exprimând absența totală sau excluderea unei persoane, a unui lucru ori a unei cantități.

A. REGULA DUBLU NEGAȚIEI ÎN LIMBA ROMÂNĂ

În limba română literară, pronumele negativ cere în mod obligatoriu ca predicatul propoziției să fie la formă negativă (însoțit de adverbul nu sau de alt formant negativ):

  • Nimeni nu a sosit la gară. (corect);
  • Niciunul dintre ei nu a lipsit. (corect).

B. FORME ȘI FLEXIUNE CAZUALĂ

  1. Pentru persoane:
  2. nimeni (are forme cazuale: N-Ac: nimeni, pe nimeni; G-D: nimănui). Nu are forme de feminin sau plural.
  3. Pentru lucruri:
  4. nimic / nimica (invariabil, folosit numai la N-Ac: N-am văzut nimic).
  5. Pentru persoane și lucruri (dintr-un grup determinat):
  6. niciunul, niciuna, niciunii, niciunele;
  7. Genitiv-Dativ: niciunuia, niciuneia, niciunora.

C. ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV ȘI ORTOGRAFIA DOOM-3

Când însoțește un substantiv și se acordă cu el, devine adjectiv pronominal negativ:

  • Forme: niciun, nicio, niciunui, niciunei;
  • Normă ortografică DOOM-3: Se scriu legat într-un singur cuvânt:
  • Nu am niciun motiv de supărare. (adjectiv pronominal negativ, atribut adjectival);
  • N-am găsit nicio carte utilă. (adjectiv pronominal negativ).
  • Atenție la scrierea separată (nici un): Se scrie disjuns când nici este adverb sau conjuncție, iar un* este numeral sau articol:
  • Nu a venit nici un elev, nici doi. (adverb + numeral);
  • Nu e nici un geniu, nici un prost. (conjuncție + substantiv articulat).

D. FUNCȚII SINTACTICE

  1. Subiect: Nimeni nu vorbește.
  2. Nume predicativ: Nu ești nimeni pentru el.
  3. Complement direct: N-am întâlnit pe niciunul.
  4. Complement indirect: Nu i-am cerut nimănui ajutorul.
  5. Complement prepozițional: Nu mă bazez pe nimic.
  6. Atribut pronominal genitival: Intervenția nimănui nu a contat.
  7. --

Pronumele și adjectivul pronominal interogativ

  • Definiție: Pronumele interogativ este partea de vorbire flexibilă care ține locul numelui unei persoane sau al unui lucru așteptat ca răspuns la o întrebare formulată într-o propoziție interogativă.

A. FORMELE PRONUMELUI INTEROGATIV

  1. Cine? (doar pronume, numai pentru persoane):**
  2. Nominativ: Cine a venit?
  3. Acuzativ: Pe cine cauți?
  4. Genitiv-Dativ: Cui i-ai dat cartea? / A cui casă este aceasta?
  5. Ce? (invariabil, pentru lucruri sau identitate):**
  6. Nominativ-Acuzativ: Ce s-a auzit? / Ce dorești?
  7. Care? (pentru selecție dintr-un grup cunoscut):**
  8. N-Ac: care, pe care;
  9. G-D: căruia, căreia, cărora: Căruia dintre voi i-a plăcut piesa?
  10. Cât, câtă, câți, câte? (exprimă cantitatea):**
  11. G-D plural: câtora.

B. ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

Pronumele ce, care, cât, câtă, câți, câte devin adjective pronominale interogative atunci când stau pe lângă un substantiv și se acordă cu acesta în gen, număr și caz:

  • Care elev a răspuns primul? (adjectiv pronominal interogativ, atribut adjectival);
  • Ce carte ai împrumutat de la bibliotecă? (adjectiv pronominal interogativ);
  • Câte mere ai cules din livadă? (adjectiv pronominal interogativ).
  • Pronumele cine NU poate deveni niciodată adjectiv pronominal!

C. METODA DE DETERMINARE A FUNCȚIEI SINTACTICE

Funcția sintactică a pronumelui interogativ este identică cu a cuvântului care îl înlocuiește în răspunsul la întrebare (metoda substituirii):

  • — Cine a sosit? — Elevul a sosit. (elevul = subiect → cine = subiect).
  • — Pe cine admiri? — Pe profesor îl admir. (pe profesor = complement direct → pe cine = complement direct).
  • — Cui i-ai mulțumit? — Prietenului i-am mulțumit. (prietenului = complement indirect → cui = complement indirect).
  • — A cui este mașina? — A vecinului. (a vecinului = atribut genitival → a cui = atribut pronominal genitival).
  • --

Pronumele și adjectivul pronominal relativ

  • Definiție: Pronumele relativ are aceleași forme ca pronumele interogativ (cine, ce, care, cât, cel ce, ceea ce), dar funcționează ca element de relație (conector subordonator) la nivel de frază, având simultan funcție sintactică în propoziția subordonată pe care o introduce.

A. DUBLUL ROL AL RELATIVULUI

  1. Conector subordonator: Leagă propoziția subordonată de regenta ei.
  2. Parte de propoziție în subordonată:
  3. Subiect: Știu / cine a venit./ (cine = subiect);
  4. Complement direct: Iată cartea / pe care am citit-o./ (pe care = complement direct);
  5. Complement indirect: Cunosc omul / căruia i-ai vorbit./ (căruia = complement indirect).

B. ACORDUL ÎNCRUCIȘAT LA GENITIV

În structura copilul a cărui mamă a venit:

  • Forma pronumelui (cărui) se acordă în gen și număr cu posesorul anterior (copilul);
  • Articolul posesiv (a) se acordă în gen și număr cu obiectul posedat următor (mamă).
  • --

Pronumele și adjectivul pronominal de întărire

  • Definiție: Pronumele și adjectivul pronominal de întărire subliniază persoana la care se referă, distingând-o de altele. În limba contemporană se utilizează aproape exclusiv ca adjectiv pronominal de întărire.

A. PARADIGMA FORMELOR DE ÎNTĂRIRE

  1. Masculin singular: eu însumi, tu însuți, el însuși.
  2. Feminin singular: eu însămi, tu însăți, ea însăși (la Genitiv-Dativ feminin: mie însemi, ție înseți, fetei înseși).
  3. Masculin plural: noi înșine, voi înșivă, ei înșiși.
  4. Feminin plural: noi însene, voi însevă, ele însele / înseși.

B. ROL SINTACTIC

Se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul sau pronumele determinat și îndeplinește funcția de atribut adjectival:

  • Profesorul însuși a apreciat lucrarea.
  • Elevele însele au organizat evenimentul.

Morfologie — pronumele

Definiție: Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv într-o comunicare, evitând repetiția supărătoare. Clasificarea pronumelor: - Pronume cu categoria persoanei: personal, de politețe,…