Conjuncția și coordonarea#87
S14 — Conjuncția și interjecția
Conjuncția
- Definiție: Conjuncția este partea de vorbire neflexibilă cu rol de instrument gramatical, care asigură legătura sintactică între două părți de propoziție de același fel (în propoziție) sau între două propoziții (în frază). Nu are funcție sintactică de sine stătătoare.
A. CLASIFICARE DUPĂ STRUCTURĂ
- Conjuncții simple: și, nici, dar, iar, însă, ci, sau, ori, fie, dacă, de, că, să, căci, deși, încât;
- Conjuncții compuse: ca să, precum și, ca și;
- Locuțiuni conjuncționale: Grupuri sudate de cuvinte cu rol de conjuncție:
- Coordonatoare: precum și, nu numai... ci și, fie că... fie că;
- Subordonatoare: în timp ce, după ce, până să, din cauză că, pentru ca să, măcar că, cu toate că, fără să, ca și cum, în caz că.
B. CLASIFICARE DUPĂ RAPORTUL SINTACTIC EXPRIMAT
1. Conjuncții coordonatoare (leagă unități de pe același plan sintactic):
- Copulative: leagă elemente asociative (și, nici, precum și);
- Adversative: exprimă opoziția (dar, iar, însă, ci):
- Regulă strictă de punctuație: Înaintea conjuncțiilor adversative dar, iar, însă, ci se pune întotdeauna virgulă (A învățat, dar nu a înțeles.);
- Disjunctive: exprimă alegerea sau excluderea (sau, ori, fie):
- Dacă sunt repetate (sau... sau, fie... fie), se despart prin virgulă;
- Conclusive: exprimă urmarea sau concluzia firească (deci, așadar, prin urmare):
- Se despart întotdeauna prin virgule în enunț.
2. Conjuncții subordonatoare (leagă o propoziție subordonată de regenta ei):
- Nespecializate (pot introduce mai multe tipuri de subordonate):
- că, să, ca să, dacă, de;
- Specializate:
- Cauzale: deoarece, fiindcă, întrucât, căci;
- Concesive: deși, măcar că, cu toate că;
- Consecutive: încât, încât să;
- Finale: pentru ca să.
C. DIFERENȚIEREA CONJUNCȚIEI DE ALTE PĂRȚI DE VORBIRE
- Iar adverb (A venit iar la noi. = din nou) vs. iar conjuncție adversativă (Eu scriu, iar el citește.).
- De prepoziție (Pahar de sticlă.) vs. de conjuncție (De plouă, stăm în casă. = dacă).
- --
Interjecția
- Definiție: Interjecția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă în mod spontan și direct senzații fizice, stări afective (bucurie, durere, uimire, teamă), manifestări de voință, îndemnuri sau reproduce zgomote din lumea înconjurătoare (onomatopee).
A. CLASIFICAREA INTERJECȚIILOR
- Interjecții propriu-zise:
- Exprimă stări sufletești și emoții: ah!, oh!, vai!, aoleu!, uf!, brr!, bravo!;
- Exprimă un îndemn sau o manifestare de voință: hai!, haide!, ho!, stop!, nani!, marș!, păcat!;
- De adresare și atragere a atenției: măi!, băi!, bre!, hei!, sst!, psst!.
- Interjecții onomatopeice (onomatopee):
- Reproduc zgomote din natură: poc!, trosc!, pleosc!, buf!, pic-pic!, zbrrr!, bum!, ham-ham!, miau!.
- Locuțiuni interjecționale:
- Formule fixe exclamative: ia te uită!, halal să-ți fie!, ferească Dumnezeu!, pe naiba!, vai de mine!.
B. FUNCȚII SINTACTICE ALE INTERJECȚIEI
Deși multe interjecții sunt echivalente cu o propoziție neanalizabilă (enunț de sine stătător), unele pot îndeplini funcții sintactice clasice:
- Predicat verbal (interjecție predicativă):
- Iată casa bunicilor! (predicat verbal = se află);
- Pupăza zbrrr! pe o creangă. (predicat verbal = a zburat);
- Pisica haț! pe șoarece. (predicat verbal = a prins);
- Hai mai repede la școală! (predicat verbal = mergi).
- Nume predicativ:
- E vai de el. (nume predicativ pe lângă copulativul e);
- Purtarea lui a fost bravo.
- Complement direct:
- Am auzit poc! în curte. (ce am auzit?);
- Și-a auzit trosc! la încheietură.
- Subiect:
- S-a auzit un mor-mor în tufiș. (ce s-a auzit?);
- Din cer răsună un bum! asurzitor.
- Circumstanțial de mod:
- Mergem hopa-hopa pe drumul pietruit. (cum mergem?).
C. TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE
- Interjecțiile afective sau de adresare sunt urmate de semnul exclamării sau se izolează prin virgulă când sunt intercalate:
- Vai, ce sperietură am tras!
- Măi băiatule, fii atent la drum!
- Interjecțiile predicative urmate de complement direct nu se despart prin virgulă de acesta: Iată soluția problemei.
Morfologie — conjuncția
Definiție: Conjuncția este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părți de propoziție de același fel (în propoziție) sau două propoziții de același fel ori o propoziție subordonată de regenta ei (în frază). A.…