Ortografie, ortoepie și punctuație#9
S23 — Semne de ortografie. Scrierea cu literă mare
Semne de ortografie
- Definiție: Semnele de ortografie se utilizează la nivelul cuvântului pentru a asigura scrierea corectă a acestuia, marcând legătura dintre elemente componente, căderea accidentală a unor sunete sau abrevierile convenționale.
A. PRINCIPALELE SEMNE DE ORTOGRAFIE
- Cratima (liniuța de unire):
- Leagă două cuvinte rostite fără pauză în aceeași silabă (să-i, ne-am);
- Leagă termenii cuvintelor compuse (floarea-soarelui, locotenent-colonel);
- Atașează articolul hotărât la neologisme sau sigle (site-ul, SMS-ul);
- Leagă prefixul ex- (ex-ministru).
- Apostroful:
- Semn exclusiv ortografic ce marchează elidarea accidentală a unui sunet, silabe sau cifre (domnu’ Trandafir, anul ’44, ’neața).
- Punctul de abreviere:
- La sfârșitul abrevierilor care nu păstrează ultima literă (nr., str., art., etc.) și în abrevierile compuse (C.F.R., I.S.J.).
- Bara oblică:
- În unități de măsură compuse (km/h, m/s) și formule consacrate (c/val.).
- Linia de pauză:
- În structuri compuse complexe (Războiul româno-ruso-turc).
- Blancul (pauza albă):
- Distinge cuvintele scrise separat de omofonele legate (o dată vs. odată; ce le vs. cele).
- --
Semnele de punctuație
- Definiție: Semnele de punctuație sunt semne grafice convenționale care organizează textul la nivelul propoziției, frazei și discursului, marcând pauzele, intonația, ritmul vorbirii și ierarhia sintactică.
A. SEMNELE DE PUNCTUAȚIE ȘI FUNCȚIILE LOR
- Punctul (.): Finalul enunțului asertiv independent.
- Virgula (,): Separă părți de propoziție omogene, izolează vocative, interjecții, apoziții, construcții incidente și delimitează propoziții coordonate sau subordonate.
- Punctul și virgula (;): Pauză intermediară între virgulă și punct, separând unități sintactice ample în cadrul frazei.
- Două puncte (:): Anunță o vorbire directă, o enumerare explicativă sau o concluzie.
- Semnul întrebării (?): Marchează enunțul interogativ direct.
- Semnul exclamării (!): Marchează enunțul exclamativ sau imperativ.
- Ghilimelele („ ”): Încadrează un citat, reproducerea exactă a spuselor cuiva sau un termen folosit cu sens figurat / ironic.
- Linia de dialog (—): Marchează începutul replicii unui personaj.
- Linia de pauză (—): Izolează construcțiile explicative sau incidente.
- Parantezele rotunde și drepte ( ), [ ]: Izolează precizări suplimentare sau detalii secundare.
- Punctele de suspensie (...): Indică o pauză meditativă sau o întrerupere a fluxului gândirii.
- --
Scrierea cuvintelor compuse
- Definiție: Scrierea cuvintelor compuse reprezintă aplicarea normelor ortografice (DOOM) privind redactarea într-un singur cuvânt (sudare), cu cratimă sau în cuvinte separate a termenilor compuși.
A. SCRIEREA CU CRATIMĂ
Se scriu cu cratimă:
- Substantive compuse:
- Substantiv + adjectiv: vorbă-lungă, rea-voință;
- Substantiv + substantiv în apoziție: câine-lup, bloc-turn, locotenent-colonel;
- Nume de plante și animale: floarea-soarelui, gura-leului, ciuboțica-cucului, pasărea-paradisului.
- Puncte cardinale compuse: nord-est, sud-vest, nord-vest.
- Repetiții și aproximări: trei-patru, încet-încet, mai-mai.
B. SCRIEREA ÎNTR-UN SINGUR CUVÂNT (SUDARE)
Se scriu fără cratimă:
- bunăvoință, untdelemn, botgros, dreptunghi, clarvăzător, altceva, doisprezece, oricum, devreme, deseori, bunăstare.
C. SCRIEREA SEPARATĂ (ALĂTURARE FĂRĂ CRATIMĂ)
- Nume geografice compuse: Baia Mare, Vatra Dornei, Turnu Măgurele, Marea Neagră.
- Prepoziții compuse: de la, de pe, fără de, până la.
- --
Scrierea cu literă mare
- Definiție: Scrierea cu literă mare (majusculă) marchează în text începutul unui enunț sau caracterul de nume propriu al unui cuvânt sau grup de cuvinte conform convențiilor ortografice academice.
A. SCRIEREA CU MAJUSCULĂ LA ÎNCEPUT DE ENUNȚ
- Primul cuvânt dintr-o frază sau propoziție după punct, semnul întrebării, semnul exclamării sau puncte de suspensie (când acestea încheie un enunț).
- Primul cuvânt dintr-o replică de dialog sau dintr-un citat marcat prin ghilimele după două puncte (Profesorul a spus: „Învățați cu sârguință.”).
B. SCRIEREA NUMELOR PROPRII
- Nume și prenume de persoane, supranume, porecle: Mihai Eminescu, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân.
- Nume geografice și astronomice: București, Dunărea, Carpați, Europa, Marea Neagră, Pământul, Luna, Marte.
- Denumiri de instituții și organizații de stat: Ministerul Educației, Parlamentul României, Academia Română, Organizația Națiunilor Unite.
- Atenție: La instituții, toate cuvintele componente cu sens deplin se scriu cu majusculă (cu excepția prepozițiilor și conjuncțiilor).
- Sărbători religioase și laice: Crăciun, Paște, Anul Nou, Ziua Națională a României.
- Epoci istorice și evenimente majore: Renașterea, Evul Mediu, Primul Război Mondial, Revoluția de la 1848.
Ortografie și punctuație
Ortografia: Ansamblul de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor unei limbi conform normelor academice în vigoare. Punctuația: Sistemul de semne grafice convenționale care marchează în scris pauzele, inton…