Pronumele personal

  • Definiție: Pronumele personal este partea de vorbire flexibilă care desemnează persoanele participante la actul de comunicare (vorbitorul, interlocutorul sau persoana despre care se vorbește).

A. PARADIGMA FLEXIONARĂ A PRONUMELUI PERSONAL

  1. Nominativ: eu, tu, el / ea, noi, voi, ei / ele.
  2. Acuzativ:
  3. Forme accentuate: (pe) mine, (pe) tine, (pe) el / ea, (pe) noi, (pe) voi, (pe) ei / ele.
  4. Forme neaccentuate (clitice): mă, m-; te, te-; îl, l-, o; ne; vă, v-; îi, i-, le.
  5. Dativ:
  6. Forme accentuate: mie, ție, lui / ei, nouă, vouă, lor.
  7. Forme neaccentuate (clitice): îmi, mi-; îți, ți-; îi, i-; ne, ni-; vă, vi-; le, li-.
  8. Genitiv: Are forme doar la persoana a III-a: (al, a, ai, ale) lui / ei / lor.
  9. Vocativ: Tu!, Voi!.

B. VALORI SPECIALE ALE CLITICELOR

  • Dativul posesiv: Cliticul de Dativ determină un substantiv și exprimă posesia (Își spală mâinile; Rochia-ți e nouă).
  • Dativul etic: Exprimă o nuanță afectivă sau participarea sufletească a vorbitorului, fără funcție sintactică (Mi ți-l prinde și mi ți-l ceartă).

Morfologie — pronumele

Definiție: Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv într-o comunicare, evitând repetiția supărătoare. Clasificarea pronumelor: - Pronume cu categoria persoanei: personal, de politețe,…