Pronumele și adjectivele pronominale#81
S11 — Pronumele, partea I
Pronumele personal
- Definiție: Pronumele personal este partea de vorbire flexibilă care desemnează persoanele participante la actul de comunicare (vorbitorul, interlocutorul sau persoana despre care se vorbește).
A. PARADIGMA FLEXIONARĂ A PRONUMELUI PERSONAL
- Nominativ: eu, tu, el / ea, noi, voi, ei / ele.
- Acuzativ:
- Forme accentuate: (pe) mine, (pe) tine, (pe) el / ea, (pe) noi, (pe) voi, (pe) ei / ele.
- Forme neaccentuate (clitice): mă, m-; te, te-; îl, l-, o; ne; vă, v-; îi, i-, le.
- Dativ:
- Forme accentuate: mie, ție, lui / ei, nouă, vouă, lor.
- Forme neaccentuate (clitice): îmi, mi-; îți, ți-; îi, i-; ne, ni-; vă, vi-; le, li-.
- Genitiv: Are forme doar la persoana a III-a: (al, a, ai, ale) lui / ei / lor.
- Vocativ: Tu!, Voi!.
B. VALORI SPECIALE ALE CLITICELOR
- Dativul posesiv: Cliticul de Dativ determină un substantiv și exprimă posesia (Își spală mâinile; Rochia-ți e nouă).
- Dativul etic: Exprimă o nuanță afectivă sau participarea sufletească a vorbitorului, fără funcție sintactică (Mi ți-l prinde și mi ți-l ceartă).
- --
Pronumele personal de politețe
- Definiție: Pronumele personal de politețe (reverențial) exprimă atitudinea de respect, deferență sau considerație a vorbitorului față de persoana căreia i se adresează sau despre care se vorbește.
A. FORMELE PRONUMELUI DE POLITEȚE
- Persoana a II-a singular:
- Nominativ-Acuzativ: dumneata (abreviat d-ta);
- Genitiv-Dativ: dumitale (abreviat d-tale).
- Persoana a II-a plural / adresare formală:
- dumneavoastră (abreviat dv., dvs., d-voastră) — este invariabil cazual.
- Persoana a III-a:
- dumnealui (masc. sg.), dumneaei (fem. sg.), dumnealor (masc./fem. pl.) — sunt invariabile cazual.
- dumneasa (G-D: dumisale).
B. LOCUȚIUNI PRONOMINALE DE POLITEȚE
Folosite în contexte protocolare sau oficiale:
- Domnia Sa, Domnia Ta, Domnia Voastră, Luminăția Sa, Măria Sa, Excelența Sa, Sfinția Sa.
- --
Pronumele reflexiv
- Definiție: Pronumele reflexiv arată că acțiunea săvârșită de subiect se răsfrânge asupra lui însuși sau că subiectul participă intens la acțiune.
A. PARTICULARITĂȚI MORFOLOGICE
- Are forme proprii doar pentru persoana a III-a:
- Acuzativ: forma accentuată pe sine; forme neaccentuate se, s-, -se, -s-.
- Dativ: forma accentuată sie / sieși; forme neaccentuate își, și-, -și.
- Pentru persoanele I și II împrumută formele neaccentuate ale pronumelui personal (mă, te, ne, vă la Acuzativ; îmi, îți, ne, vă la Dativ). Se recunoaște prin faptul că are aceeași persoană și același număr cu verbul (Eu mă spăl = reflexiv; El mă vede = personal).
B. FUNCȚII SINTACTICE
- Cu funcție sintactică (reflexiv obiectiv):
- Complement direct în Acuzativ: El se laudă pe sine.
- Complement indirect în Dativ: Își acordă o șansă.
- Atribut pronominal în Dativ posesiv: Își spală mâinile.
- Fără funcție sintactică: Când este doar marcă a diatezei reflexive (se gândește, se miră, se aude un cântec, se știe adevărul).
- --
Pronumele și adjectivul pronominal posesiv
- Definiție: Pronumele posesiv înlocuiește atât numele posesorului, cât și numele obiectului posedat, exprimând raportul de apartenență.
A. FORMELE PRONUMELUI ȘI ADJECTIVULUI POSESIV
- Un posesor:
- Un obiect: al meu / a mea, al tău / a ta, al său / a sa;
- Mai multe obiecte: ai mei / ale mele, ai tăi / ale tale, ai săi / ale sale.
- Mai mulți posesori:
- Un obiect: al nostru / a noastră, al vostru / a voastră;
- Mai multe obiecte: ai noștri / ale noastre, ai voștri / ale voastre.
- Pentru persoana a III-a mai mulți posesori se folosește pronumele personal în Genitiv: al lor, a lor, ai lor, ale lor.
B. ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV
Când determină un substantiv devine adjectiv pronominal (atribut adjectival) și își pierde de regulă articolul posesiv: colegul meu, cartea ta, părinții noștri.
- Excepție cazuală: După prepoziții de Genitiv (în fața, în spatele), adjectivul posesiv este la cazul Acuzativ: în fața mea, în spatele tău.
- --
Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ
- Definiție: Pronumele demonstrativ indică apropierea, depărtarea, identitatea sau diferențierea obiectului denumit în raport cu vorbitorul în spațiu sau timp.
A. CLASIFICAREA DEMONSTRATIVELOR
- De apropiere: acesta, aceasta, aceștia, acestea (G-D sg: acestuia, acesteia; pl: acestora). Forme populare: ăsta, asta, ăștia, astea.
- De depărtare: acela, aceea, aceia, acelea (G-D sg: aceluia, aceleia; pl: acelora). Forme populare: ăla, aia, ăia, alea.
- De identitate: același, aceeași, aceiași, aceleași (G-D: aceluiași, aceleiași).
- De diferențiere: celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte (G-D: celuilalt, celeilalte).
B. ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV
Când însoțește un substantiv și se acordă cu acesta devine adjectiv demonstrativ (atribut adjectival):
- Postpus: băiatul acesta, fata aceea;
- Antepus (cu formă scurtată): acest băiat, acea fată.
Morfologie — pronumele
Definiție: Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv într-o comunicare, evitând repetiția supărătoare. Clasificarea pronumelor: - Pronume cu categoria persoanei: personal, de politețe,…