S11 — Pronumele, partea I

Pronumele personal

  • Definiție: Pronumele personal este partea de vorbire flexibilă care desemnează persoanele participante la actul de comunicare (vorbitorul, interlocutorul sau persoana despre care se vorbește).

A. PARADIGMA FLEXIONARĂ A PRONUMELUI PERSONAL

  1. Nominativ: eu, tu, el / ea, noi, voi, ei / ele.
  2. Acuzativ:
  3. Forme accentuate: (pe) mine, (pe) tine, (pe) el / ea, (pe) noi, (pe) voi, (pe) ei / ele.
  4. Forme neaccentuate (clitice): mă, m-; te, te-; îl, l-, o; ne; vă, v-; îi, i-, le.
  5. Dativ:
  6. Forme accentuate: mie, ție, lui / ei, nouă, vouă, lor.
  7. Forme neaccentuate (clitice): îmi, mi-; îți, ți-; îi, i-; ne, ni-; vă, vi-; le, li-.
  8. Genitiv: Are forme doar la persoana a III-a: (al, a, ai, ale) lui / ei / lor.
  9. Vocativ: Tu!, Voi!.

B. VALORI SPECIALE ALE CLITICELOR

  • Dativul posesiv: Cliticul de Dativ determină un substantiv și exprimă posesia (Își spală mâinile; Rochia-ți e nouă).
  • Dativul etic: Exprimă o nuanță afectivă sau participarea sufletească a vorbitorului, fără funcție sintactică (Mi ți-l prinde și mi ți-l ceartă).
  • --

Pronumele personal de politețe

  • Definiție: Pronumele personal de politețe (reverențial) exprimă atitudinea de respect, deferență sau considerație a vorbitorului față de persoana căreia i se adresează sau despre care se vorbește.

A. FORMELE PRONUMELUI DE POLITEȚE

  1. Persoana a II-a singular:
  2. Nominativ-Acuzativ: dumneata (abreviat d-ta);
  3. Genitiv-Dativ: dumitale (abreviat d-tale).
  4. Persoana a II-a plural / adresare formală:
  5. dumneavoastră (abreviat dv., dvs., d-voastră) — este invariabil cazual.
  6. Persoana a III-a:
  7. dumnealui (masc. sg.), dumneaei (fem. sg.), dumnealor (masc./fem. pl.) — sunt invariabile cazual.
  8. dumneasa (G-D: dumisale).

B. LOCUȚIUNI PRONOMINALE DE POLITEȚE

Folosite în contexte protocolare sau oficiale:

  • Domnia Sa, Domnia Ta, Domnia Voastră, Luminăția Sa, Măria Sa, Excelența Sa, Sfinția Sa.
  • --

Pronumele reflexiv

  • Definiție: Pronumele reflexiv arată că acțiunea săvârșită de subiect se răsfrânge asupra lui însuși sau că subiectul participă intens la acțiune.

A. PARTICULARITĂȚI MORFOLOGICE

  • Are forme proprii doar pentru persoana a III-a:
  • Acuzativ: forma accentuată pe sine; forme neaccentuate se, s-, -se, -s-.
  • Dativ: forma accentuată sie / sieși; forme neaccentuate își, și-, -și.
  • Pentru persoanele I și II împrumută formele neaccentuate ale pronumelui personal (mă, te, ne, vă la Acuzativ; îmi, îți, ne, vă la Dativ). Se recunoaște prin faptul că are aceeași persoană și același număr cu verbul (Eu mă spăl = reflexiv; El mă vede = personal).

B. FUNCȚII SINTACTICE

  1. Cu funcție sintactică (reflexiv obiectiv):
  2. Complement direct în Acuzativ: El se laudă pe sine.
  3. Complement indirect în Dativ: Își acordă o șansă.
  4. Atribut pronominal în Dativ posesiv: Își spală mâinile.
  5. Fără funcție sintactică: Când este doar marcă a diatezei reflexive (se gândește, se miră, se aude un cântec, se știe adevărul).
  6. --

Pronumele și adjectivul pronominal posesiv

  • Definiție: Pronumele posesiv înlocuiește atât numele posesorului, cât și numele obiectului posedat, exprimând raportul de apartenență.

A. FORMELE PRONUMELUI ȘI ADJECTIVULUI POSESIV

  1. Un posesor:
  2. Un obiect: al meu / a mea, al tău / a ta, al său / a sa;
  3. Mai multe obiecte: ai mei / ale mele, ai tăi / ale tale, ai săi / ale sale.
  4. Mai mulți posesori:
  5. Un obiect: al nostru / a noastră, al vostru / a voastră;
  6. Mai multe obiecte: ai noștri / ale noastre, ai voștri / ale voastre.
  7. Pentru persoana a III-a mai mulți posesori se folosește pronumele personal în Genitiv: al lor, a lor, ai lor, ale lor.

B. ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

Când determină un substantiv devine adjectiv pronominal (atribut adjectival) și își pierde de regulă articolul posesiv: colegul meu, cartea ta, părinții noștri.

  • Excepție cazuală: După prepoziții de Genitiv (în fața, în spatele), adjectivul posesiv este la cazul Acuzativ: în fața mea, în spatele tău.
  • --

Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ

  • Definiție: Pronumele demonstrativ indică apropierea, depărtarea, identitatea sau diferențierea obiectului denumit în raport cu vorbitorul în spațiu sau timp.

A. CLASIFICAREA DEMONSTRATIVELOR

  1. De apropiere: acesta, aceasta, aceștia, acestea (G-D sg: acestuia, acesteia; pl: acestora). Forme populare: ăsta, asta, ăștia, astea.
  2. De depărtare: acela, aceea, aceia, acelea (G-D sg: aceluia, aceleia; pl: acelora). Forme populare: ăla, aia, ăia, alea.
  3. De identitate: același, aceeași, aceiași, aceleași (G-D: aceluiași, aceleiași).
  4. De diferențiere: celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte (G-D: celuilalt, celeilalte).

B. ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

Când însoțește un substantiv și se acordă cu acesta devine adjectiv demonstrativ (atribut adjectival):

  • Postpus: băiatul acesta, fata aceea;
  • Antepus (cu formă scurtată): acest băiat, acea fată.

Morfologie — pronumele

Definiție: Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv într-o comunicare, evitând repetiția supărătoare. Clasificarea pronumelor: - Pronume cu categoria persoanei: personal, de politețe,…