Atributiva

  • Definiție: Propoziția atributivă (AT) îndeplinește la nivel de frază rolul unui atribut, determinând un substantiv, un pronume sau un numeral din propoziția regentă. Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al (a, ai, ale) cui?, câți?, câte?.

A. TERMENI REGENTI

  1. Substantiv: Băiatul / care învață / obține premiul întâi./
  2. Pronume: Acela / care întârzie / pierde startul./
  3. Numeral cu valoare substantivală: Trei dintre ei / care au venit / au ajutat echipa./

B. ELEMENTE INTRODUCTIVE DE RELAȚIE

  • Pronume și adjective pronominale relative: care, cine, ce, cât, al cărui, a cărei, ai căror, ale căror;
  • Copilul / a cărui mamă este medic / vrea să devină chirurg./
  • Adverbe relative: unde, când, cum, cât (atunci când determină un substantiv cu sens spațial, temporal sau modal):
  • Orașul / unde am copilărit / s-a schimbat mult./ (care oraș? → AT)
  • Clipa / când a sunat clopotul / a fost emoționantă./ (care clipă? → AT)
  • Conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, să, ca să, dacă;
  • Gândul / că va reuși / îi dădea aripi./ (ce fel de gând? → AT)
  • Dorința / de a călători / l-a însoțit mereu.

C. CLASIFICARE FUNDAMENTALĂ: DETERMINATIVĂ vs. EXPLICATIVĂ

  1. Atributiva determinativă (neizolată):
  2. Este indispensabilă sensului regentei; restrânge sfera termenului determinat.
  3. Nu se desparte NICIODATĂ prin virgulă de termenul regent:
  4. Elevii / care s-au pregătit temeinic / au promovat examenul. (doar aceia, nu toți).
  5. Atributiva explicativă (izolată):
  6. Aduce o informație suplimentară, o notă descriptivă sau o paranteză. Poate fi omisă fără a distruge sensul de bază al regentei.
  7. Se izolează OBLIGATORIU prin virgule:
  8. Mihai,/ care este colegul meu de bancă,/ a câștigat olimpiada.

D. EXPANSIUNE ȘI CONTRAGERE

  • Expansiune (Atribut → Propoziție Atributivă):
  • Omul muncitor are roade. (AT) → Omul / care muncește / are roade./ (AT)
  • Cărțile citite sunt valoroase. (AT participial) → Cărțile / care au fost citite / sunt valoroase./ (AT)
  • Dorința de învățare îl animă. (AT) → Dorința / de a învăța / îl animă./ (AT)
  • Contragere (Propoziție Atributivă → Atribut):
  • Spectacolul / care ne-a încântat / s-a terminat./ (AT) → Spectacolul încântător s-a terminat. (AT adjectival)
  • Zilele / când eram copii / nu se uită./ (AT) → Zilele copilăriei nu se uită. (AT genitival)

E. REGULA STRICTĂ DE ACORD A LUI CARE LA GENITIV

Articolul posesiv-genitival (al, a, ai, ale) din structura al cărui / a cărei se acordă în gen și număr cu substantivul determinat din subordonată (obiectul posedat), iar pronumele relativ cărui / cărei / căror se acordă cu substantivul regent (posesorul):

  • Scriitorul (masc. sg. - posesor) / a cărui carte (fem. sg. - obiect posedat) a apărut.../
  • Scriitoarea (fem. sg. - posesor) / ai cărei fani (masc. pl. - obiect posedat) aplaudau.../

Conținut extras și normalizat

  • Definiție: Atributiva (AT) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția de atribut față de un substantiv (sau substitut) din regentă.

A. ELEMENTE DE RELAȚIE

  • Pronume relative: care, cine, ce, câți, câte, ceea ce.
  • Adjective pronominale relative: care, câți, câte.
  • Adverbe relative: unde, când, cum, cât, de unde, până unde.
  • Conjuncții subordonatoare: că, să, dacă.

B. EXEMPLE

  1. Cartea / care mi-a plăcut / era pe masă./ (AT introdusă prin care, pronume relativ, subiect în AT)
  2. Dorința / să reușesc / este puternică./ (AT introdusă prin să)
  3. Știrea / că a câștigat / m-a bucurat./ (AT introdusă prin că)
  4. Orașul / unde m-am născut / este frumos./ (AT introdusă prin unde)
  5. Ziua / când m-am născut / este în august./ (AT introdusă prin când)

C. TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE

  • Atributiva stă de regulă imediat după substantivul regent și nu se desparte prin virgulă.
  • Excepție: Atributiva parantetic-explicativă, care adaugă o informație suplimentară (și nu restrictivă), se desparte prin virgule sau linioare: Mihai, / care era cel mai bun, / a câștigat./

Sintaxă — propoziția subiectivă și construcțiile impersonale

Definiție: Propoziția subiectivă (SB) este propoziția subordonată care îndeplinește la nivel de frază funcția de subiect al verbului regent. A. EXPANSIUNEA ȘI CONTRAGEREA SUBIECTULUI Expansiune (Subiect → Propoziție S…