S17 — Atributul. Atributiva. Apoziția
Atributul
- Definiție: Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv (sau substitut al acestuia), răspunzând la întrebările care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câți/câte?
TIPURI DE ATRIBUTE
1. Atribut adjectival:
Exprimat prin adjectiv acordat cu substantivul regent în gen, număr și caz:
- Carte frumoasă, cinste cui te-a scris.
- Elevi harnici au primit premii.
2. Atribut substantival genitival:
Substantiv la cazul Genitiv (cu sau fără articol genitival):
- Cartea elevului este nouă. (G fără prep.)
- Rochia mamei a fost admirată.
3. Atribut substantival prepozițional:
Substantiv în Acuzativ sau Genitiv cu prepoziție/locuțiune prepozițională:
- Pădurea de fagi este tânără. (Ac, prep. de)
- Copacul din fața casei a căzut. (G, locuț. prep.)
4. Atribut pronominal:
- Genitival: Cartea lui este nouă. (pronume personal, G)
- Prepozițional: Cadoul de la el mi-a plăcut. (Ac, prep.)
5. Atribut verbal:
- Infinitiv: Dorința de a reuși este puternică.
- Gerunziu: Se văd steaguri fluturând. (sau adjectival dacă acordat: steaguri fluturânde)
- Supin: Uneltele de pescuit sunt pregătite.
6. Atribut adverbial:
- Cursul de mâine este anulat.
- Prășitul de două ori a dat recolte bune.
7. Atribut apozițional:
Substantiv sau echivalent care reia, precizează sau explică substantivul regent:
- Colegul meu, Andrei, a câștigat. (apoziție simplă)
- Dunărea, cel mai important fluviu al României, izvorăște din Germania. (apoziție dezvoltată)
- --
Atributiva
- Definiție: Propoziția atributivă (AT) îndeplinește la nivel de frază rolul unui atribut, determinând un substantiv, un pronume sau un numeral din propoziția regentă. Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al (a, ai, ale) cui?, câți?, câte?.
A. TERMENI REGENTI
- Substantiv: Băiatul / care învață / obține premiul întâi./
- Pronume: Acela / care întârzie / pierde startul./
- Numeral cu valoare substantivală: Trei dintre ei / care au venit / au ajutat echipa./
B. ELEMENTE INTRODUCTIVE DE RELAȚIE
- Pronume și adjective pronominale relative: care, cine, ce, cât, al cărui, a cărei, ai căror, ale căror;
- Copilul / a cărui mamă este medic / vrea să devină chirurg./
- Adverbe relative: unde, când, cum, cât (atunci când determină un substantiv cu sens spațial, temporal sau modal):
- Orașul / unde am copilărit / s-a schimbat mult./ (care oraș? → AT)
- Clipa / când a sunat clopotul / a fost emoționantă./ (care clipă? → AT)
- Conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, să, ca să, dacă;
- Gândul / că va reuși / îi dădea aripi./ (ce fel de gând? → AT)
- Dorința / de a călători / l-a însoțit mereu.
C. CLASIFICARE FUNDAMENTALĂ: DETERMINATIVĂ vs. EXPLICATIVĂ
- Atributiva determinativă (neizolată):
- Este indispensabilă sensului regentei; restrânge sfera termenului determinat.
- Nu se desparte NICIODATĂ prin virgulă de termenul regent:
- Elevii / care s-au pregătit temeinic / au promovat examenul. (doar aceia, nu toți).
- Atributiva explicativă (izolată):
- Aduce o informație suplimentară, o notă descriptivă sau o paranteză. Poate fi omisă fără a distruge sensul de bază al regentei.
- Se izolează OBLIGATORIU prin virgule:
- Mihai,/ care este colegul meu de bancă,/ a câștigat olimpiada.
D. EXPANSIUNE ȘI CONTRAGERE
- Expansiune (Atribut → Propoziție Atributivă):
- Omul muncitor are roade. (AT) → Omul / care muncește / are roade./ (AT)
- Cărțile citite sunt valoroase. (AT participial) → Cărțile / care au fost citite / sunt valoroase./ (AT)
- Dorința de învățare îl animă. (AT) → Dorința / de a învăța / îl animă./ (AT)
- Contragere (Propoziție Atributivă → Atribut):
- Spectacolul / care ne-a încântat / s-a terminat./ (AT) → Spectacolul încântător s-a terminat. (AT adjectival)
- Zilele / când eram copii / nu se uită./ (AT) → Zilele copilăriei nu se uită. (AT genitival)
E. REGULA STRICTĂ DE ACORD A LUI CARE LA GENITIV
Articolul posesiv-genitival (al, a, ai, ale) din structura al cărui / a cărei se acordă în gen și număr cu substantivul determinat din subordonată (obiectul posedat), iar pronumele relativ cărui / cărei / căror se acordă cu substantivul regent (posesorul):
- Scriitorul (masc. sg. - posesor) / a cărui carte (fem. sg. - obiect posedat) a apărut.../
- Scriitoarea (fem. sg. - posesor) / ai cărei fani (masc. pl. - obiect posedat) aplaudau.../
Conținut extras și normalizat
- Definiție: Atributiva (AT) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția de atribut față de un substantiv (sau substitut) din regentă.
A. ELEMENTE DE RELAȚIE
- Pronume relative: care, cine, ce, câți, câte, ceea ce.
- Adjective pronominale relative: care, câți, câte.
- Adverbe relative: unde, când, cum, cât, de unde, până unde.
- Conjuncții subordonatoare: că, să, dacă.
B. EXEMPLE
- Cartea / care mi-a plăcut / era pe masă./ (AT introdusă prin care, pronume relativ, subiect în AT)
- Dorința / să reușesc / este puternică./ (AT introdusă prin să)
- Știrea / că a câștigat / m-a bucurat./ (AT introdusă prin că)
- Orașul / unde m-am născut / este frumos./ (AT introdusă prin unde)
- Ziua / când m-am născut / este în august./ (AT introdusă prin când)
C. TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE
- Atributiva stă de regulă imediat după substantivul regent și nu se desparte prin virgulă.
- Excepție: Atributiva parantetic-explicativă, care adaugă o informație suplimentară (și nu restrictivă), se desparte prin virgule sau linioare: Mihai, / care era cel mai bun, / a câștigat./
- --
Apoziția. Norme de punctuație
- Definiție: Apoziția este atributul substantival (sau echivalentul său) care reia, explică sau precizează substantivul regent, stând de regulă lângă acesta și acordându-se cu el în caz.
A. TIPURI DE APOZIȚIE
1. Apoziție simplă (nedezvoltată):
- Colegul meu, Andrei, a câștigat.
- Dunărea, fluviu european, traversează mai multe țări.
- Dl. profesor, domnul Ionescu, predă română.
2. Apoziție dezvoltată:
O propoziție sau o construcție mai complexă:
- Dunărea, cel mai lung fluviu din Europa de Est, izvorăște din Germania.
- Visul meu, să devin scriitor, mi s-a împlinit.
B. PUNCTUAȚIA APOZIȚIEI
- Apoziția simplă — se izolează prin virgule sau linioare de pauză:
- Colegul meu, Andrei, a câștigat.
- Colegul meu — Andrei — a câștigat.
- Apoziția în vocativ construită cu un substantiv comun:
- Bădie Ioane! (Bădie = vocativ fără funcție; Ioane = apoziție în vocativ)
- Dragă mamă! (mamă = vocativ; dragă = atribut adjectival al vocativului)
- Apoziția neizolată (când urmează imediat și logic regentul fără pauză):
- Poetul Eminescu este cel mai mare scriitor român.
C. FORME SPECIALE
- Apoziția la cazul Genitiv preia cazul regentului: Cartea elevului, a colegului meu, este nouă.
- Apoziția la Vocativ are forme speciale: Doamne Dumnezeule! / Mamă dragă!
Morfologie — adjectivul
Definiție: Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o însușire a unui obiect (ființă, lucru, fenomen) și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul sau substitutul acestuia pe care îl determină. FU…
Morfologie — substantivul
Definiție: Partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte în sens foarte larg: ființe (*om*, *câine*), lucruri (*masă*, *carte*), fenomene ale naturii (*ploaie*, *vânt*), acțiuni (*citire*, *mers*), stări (*somn*,…