S17 — Atributul. Atributiva. Apoziția

Atributul

  • Definiție: Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv (sau substitut al acestuia), răspunzând la întrebările care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câți/câte?

TIPURI DE ATRIBUTE

1. Atribut adjectival:

Exprimat prin adjectiv acordat cu substantivul regent în gen, număr și caz:

  • Carte frumoasă, cinste cui te-a scris.
  • Elevi harnici au primit premii.

2. Atribut substantival genitival:

Substantiv la cazul Genitiv (cu sau fără articol genitival):

  • Cartea elevului este nouă. (G fără prep.)
  • Rochia mamei a fost admirată.

3. Atribut substantival prepozițional:

Substantiv în Acuzativ sau Genitiv cu prepoziție/locuțiune prepozițională:

  • Pădurea de fagi este tânără. (Ac, prep. de)
  • Copacul din fața casei a căzut. (G, locuț. prep.)

4. Atribut pronominal:

  • Genitival: Cartea lui este nouă. (pronume personal, G)
  • Prepozițional: Cadoul de la el mi-a plăcut. (Ac, prep.)

5. Atribut verbal:

  • Infinitiv: Dorința de a reuși este puternică.
  • Gerunziu: Se văd steaguri fluturând. (sau adjectival dacă acordat: steaguri fluturânde)
  • Supin: Uneltele de pescuit sunt pregătite.

6. Atribut adverbial:

  • Cursul de mâine este anulat.
  • Prășitul de două ori a dat recolte bune.

7. Atribut apozițional:

Substantiv sau echivalent care reia, precizează sau explică substantivul regent:

  • Colegul meu, Andrei, a câștigat. (apoziție simplă)
  • Dunărea, cel mai important fluviu al României, izvorăște din Germania. (apoziție dezvoltată)
  • --

Atributiva

  • Definiție: Propoziția atributivă (AT) îndeplinește la nivel de frază rolul unui atribut, determinând un substantiv, un pronume sau un numeral din propoziția regentă. Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al (a, ai, ale) cui?, câți?, câte?.

A. TERMENI REGENTI

  1. Substantiv: Băiatul / care învață / obține premiul întâi./
  2. Pronume: Acela / care întârzie / pierde startul./
  3. Numeral cu valoare substantivală: Trei dintre ei / care au venit / au ajutat echipa./

B. ELEMENTE INTRODUCTIVE DE RELAȚIE

  • Pronume și adjective pronominale relative: care, cine, ce, cât, al cărui, a cărei, ai căror, ale căror;
  • Copilul / a cărui mamă este medic / vrea să devină chirurg./
  • Adverbe relative: unde, când, cum, cât (atunci când determină un substantiv cu sens spațial, temporal sau modal):
  • Orașul / unde am copilărit / s-a schimbat mult./ (care oraș? → AT)
  • Clipa / când a sunat clopotul / a fost emoționantă./ (care clipă? → AT)
  • Conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, să, ca să, dacă;
  • Gândul / că va reuși / îi dădea aripi./ (ce fel de gând? → AT)
  • Dorința / de a călători / l-a însoțit mereu.

C. CLASIFICARE FUNDAMENTALĂ: DETERMINATIVĂ vs. EXPLICATIVĂ

  1. Atributiva determinativă (neizolată):
  2. Este indispensabilă sensului regentei; restrânge sfera termenului determinat.
  3. Nu se desparte NICIODATĂ prin virgulă de termenul regent:
  4. Elevii / care s-au pregătit temeinic / au promovat examenul. (doar aceia, nu toți).
  5. Atributiva explicativă (izolată):
  6. Aduce o informație suplimentară, o notă descriptivă sau o paranteză. Poate fi omisă fără a distruge sensul de bază al regentei.
  7. Se izolează OBLIGATORIU prin virgule:
  8. Mihai,/ care este colegul meu de bancă,/ a câștigat olimpiada.

D. EXPANSIUNE ȘI CONTRAGERE

  • Expansiune (Atribut → Propoziție Atributivă):
  • Omul muncitor are roade. (AT) → Omul / care muncește / are roade./ (AT)
  • Cărțile citite sunt valoroase. (AT participial) → Cărțile / care au fost citite / sunt valoroase./ (AT)
  • Dorința de învățare îl animă. (AT) → Dorința / de a învăța / îl animă./ (AT)
  • Contragere (Propoziție Atributivă → Atribut):
  • Spectacolul / care ne-a încântat / s-a terminat./ (AT) → Spectacolul încântător s-a terminat. (AT adjectival)
  • Zilele / când eram copii / nu se uită./ (AT) → Zilele copilăriei nu se uită. (AT genitival)

E. REGULA STRICTĂ DE ACORD A LUI CARE LA GENITIV

Articolul posesiv-genitival (al, a, ai, ale) din structura al cărui / a cărei se acordă în gen și număr cu substantivul determinat din subordonată (obiectul posedat), iar pronumele relativ cărui / cărei / căror se acordă cu substantivul regent (posesorul):

  • Scriitorul (masc. sg. - posesor) / a cărui carte (fem. sg. - obiect posedat) a apărut.../
  • Scriitoarea (fem. sg. - posesor) / ai cărei fani (masc. pl. - obiect posedat) aplaudau.../

Conținut extras și normalizat

  • Definiție: Atributiva (AT) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția de atribut față de un substantiv (sau substitut) din regentă.

A. ELEMENTE DE RELAȚIE

  • Pronume relative: care, cine, ce, câți, câte, ceea ce.
  • Adjective pronominale relative: care, câți, câte.
  • Adverbe relative: unde, când, cum, cât, de unde, până unde.
  • Conjuncții subordonatoare: că, să, dacă.

B. EXEMPLE

  1. Cartea / care mi-a plăcut / era pe masă./ (AT introdusă prin care, pronume relativ, subiect în AT)
  2. Dorința / să reușesc / este puternică./ (AT introdusă prin să)
  3. Știrea / că a câștigat / m-a bucurat./ (AT introdusă prin că)
  4. Orașul / unde m-am născut / este frumos./ (AT introdusă prin unde)
  5. Ziua / când m-am născut / este în august./ (AT introdusă prin când)

C. TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE

  • Atributiva stă de regulă imediat după substantivul regent și nu se desparte prin virgulă.
  • Excepție: Atributiva parantetic-explicativă, care adaugă o informație suplimentară (și nu restrictivă), se desparte prin virgule sau linioare: Mihai, / care era cel mai bun, / a câștigat./
  • --

Apoziția. Norme de punctuație

  • Definiție: Apoziția este atributul substantival (sau echivalentul său) care reia, explică sau precizează substantivul regent, stând de regulă lângă acesta și acordându-se cu el în caz.

A. TIPURI DE APOZIȚIE

1. Apoziție simplă (nedezvoltată):

  • Colegul meu, Andrei, a câștigat.
  • Dunărea, fluviu european, traversează mai multe țări.
  • Dl. profesor, domnul Ionescu, predă română.

2. Apoziție dezvoltată:

O propoziție sau o construcție mai complexă:

  • Dunărea, cel mai lung fluviu din Europa de Est, izvorăște din Germania.
  • Visul meu, să devin scriitor, mi s-a împlinit.

B. PUNCTUAȚIA APOZIȚIEI

  1. Apoziția simplă — se izolează prin virgule sau linioare de pauză:
  2. Colegul meu, Andrei, a câștigat.
  3. Colegul meu — Andrei — a câștigat.
  4. Apoziția în vocativ construită cu un substantiv comun:
  5. Bădie Ioane! (Bădie = vocativ fără funcție; Ioane = apoziție în vocativ)
  6. Dragă mamă! (mamă = vocativ; dragă = atribut adjectival al vocativului)
  7. Apoziția neizolată (când urmează imediat și logic regentul fără pauză):
  8. Poetul Eminescu este cel mai mare scriitor român.

C. FORME SPECIALE

  • Apoziția la cazul Genitiv preia cazul regentului: Cartea elevului, a colegului meu, este nouă.
  • Apoziția la Vocativ are forme speciale: Doamne Dumnezeule! / Mamă dragă!

Morfologie — adjectivul

Definiție: Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o însușire a unui obiect (ființă, lucru, fenomen) și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul sau substitutul acestuia pe care îl determină. FU…

Morfologie — substantivul

Definiție: Partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte în sens foarte larg: ființe (*om*, *câine*), lucruri (*masă*, *carte*), fenomene ale naturii (*ploaie*, *vânt*), acțiuni (*citire*, *mers*), stări (*somn*,…