Vocabular și formarea cuvintelor#44
Cuvântul: formă și sens
- Definiție: Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului, având o structură duală compusă din formă (înveliș sonor și grafic) și sens (conținut semantic).
- Semn lingvistic: Asocierea arbitrară și convențională dintre semnificant (sunetele/literele cuvântului) și semnificat (conceptul sau noțiunea reflectată în minte).
A. FORMA CUVÂNTULUI
Reprezintă totalitatea fonemelor (sunetelor) sau a grafemelor (literelor) ordonate conform regulilor fonotactice ale limbii:
- Un cuvânt poate avea o singură formă canonică (la părțile de vorbire neflexibile: aici, ieri, destul) sau o paradigmă flexională extinsă (la părțile flexibile: băiat, băiatul, băieți, băieților).
B. SENSUL CUVÂNTULUI
- Sensul lexical: Conținutul noțional de bază, reflectarea mentală a obiectului, acțiunii sau însușirii.
- Sensul gramatical: Semnificația conferită de categoriile morfologice (gen, număr, caz, mod, timp, persoană).
- Sensul de bază (propriu): Sensul primar, uzual al cuvântului (picior = membru inferior al omului).
- Sensul secundar: Sensul derivat din asemănare sau contiguitate (piciorul mesei, piciorul podului).
- Sensul figurat: Sensul conotativ, metaforic (la picioarele tale, pe picior mare).
VOCABULAR
Vocabularul (lexicul): Totalitatea cuvintelor care există și au existat în limba română din trecut până în prezent. Organizarea vocabularului: Se structurează în două mari compartimente: vocabularul fundamental și mas…