S3 — Cuvântul
Cuvântul: formă și sens
- Definiție: Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului, având o structură duală compusă din formă (înveliș sonor și grafic) și sens (conținut semantic).
- Semn lingvistic: Asocierea arbitrară și convențională dintre semnificant (sunetele/literele cuvântului) și semnificat (conceptul sau noțiunea reflectată în minte).
A. FORMA CUVÂNTULUI
Reprezintă totalitatea fonemelor (sunetelor) sau a grafemelor (literelor) ordonate conform regulilor fonotactice ale limbii:
- Un cuvânt poate avea o singură formă canonică (la părțile de vorbire neflexibile: aici, ieri, destul) sau o paradigmă flexională extinsă (la părțile flexibile: băiat, băiatul, băieți, băieților).
B. SENSUL CUVÂNTULUI
- Sensul lexical: Conținutul noțional de bază, reflectarea mentală a obiectului, acțiunii sau însușirii.
- Sensul gramatical: Semnificația conferită de categoriile morfologice (gen, număr, caz, mod, timp, persoană).
- Sensul de bază (propriu): Sensul primar, uzual al cuvântului (picior = membru inferior al omului).
- Sensul secundar: Sensul derivat din asemănare sau contiguitate (piciorul mesei, piciorul podului).
- Sensul figurat: Sensul conotativ, metaforic (la picioarele tale, pe picior mare).
- --
Categorii semantice
- Definiție: Categoriile semantice desemnează tipurile de relații de sens care se stabilesc între cuvintele unei limbi: identitate sau asemănare de sens (sinonimie), opoziție (antonimie), identitate de formă (omonimie), proximitate sonoră (paronimie) și multiplicitate de sensuri (polisemantism).
A. TIPURILE DE RELAȚII SEMANTICE
- Sinonimia: Raport de echivalență semantică între forme diferite (timp / vreme).
- Antonimia: Raport de polaritate, contrarietate sau opoziție semantică (lumină / întuneric).
- Omonimia: Coincidență a formei pentru cuvinte complet diferite ca origine și sens (lac [apă] / lac [vopsea]).
- Paronimia: Asemănare formală parțială între două cuvinte cu sensuri diferite (eminent / iminent).
- Polisemantismul: Capacitatea unui singur cuvânt de a dezvolta sensuri multiple conectate la un nucleu comun (masă, ochi).
- --
Sinonime
- Definiție: Sinonimele sunt cuvintele cu formă diferită și sens identic sau foarte apropiat, care aparțin aceleiași părți de vorbire.
A. CLASIFICAREA SINONIMELOR
- Sinonime totale (absolute): Identitate perfectă de sens, interschimbabile în orice context:
- azot = nitrogen;
- stomatologie = dentistică;
- lexic = vocabular;
- lingvistică = glotologie.
- Sinonime parțiale (relative): Se suprapun doar parțial în privința sferei semantice:
- față = chip = obraz = figură (dar nu se poate spune chip de masă în loc de față de masă);
- cald = fierbinte = călduros;
- drum = cale = șosea = traseu.
B. SINONIMIA ÎNTRE CUVÂNT ȘI LOCUȚIUNE
- a muri = a da ortul popii, a trece în neființă;
- a fugi = a o lua la sănătoasa;
- a se supăra = a-și ieși din fire;
- aduce aminte = a aminti.
- --
Sinonime neologice în limba română
- Definiție: Sinonimele neologice sunt cuvinte moderne, împrumutate recent din limbi de cultură (franceză, engleză, latină), care au același sens sau un sens foarte apropiat cu termeni tradiționali, populari sau arhaici din fondul vechi al limbii române.
A. PERECHI SINONIMICE TRADIȚIONAL – NEOLOGIC
Utilizarea sinonimelor neologice îmbogățește exprimarea și asigură precizie terminologică în stilul științific, oficial și publicistic:
- amănunt → detaliu;
- a îngădui → a tolera, a permite;
- a bănui → a suspecta, a presupune;
- fățărie → ipocrizie, duplicitate;
- singuratic → solitar;
- sfat → recomandare, consiliere;
- izbândă → triumf, victorie;
- adâncime → profunzime;
- rugăminte → solicitare, petiție;
- a se potrivi → a corespunde, a concorda;
- neschimbat → invariabil, constant;
- înțelegere → acord, consens.
B. ATENȚIE LA NUANȚELE DE SENS ȘI STIL
Deși denumesc aceeași noțiune de bază, sinonimele neologice nu se pot substitui oricând cu termenul popular fără a modifica registrul stilistic:
- Termenul tradițional (taină) are valențe poetice și afective, în timp ce neologismul (secret) are caracter neutru sau administrativ.
- Folosirea excesivă sau forțată a neologismelor duce la prețiozitate și stil artificial.
Conținut extras și normalizat
- Definiție: Sinonimele neologice sunt cuvinte împrumutate recent din limbi moderne (franceză, engleză, latină savantă) care dublează termeni autohtoni sau mai vechi din limbă, oferind nuanțe stilistice mai elevate, precise sau specializate.
A. PERECHI DE SINONIME AUTOHTON – NEOLOGIC
- adânc → profund;
- hotar → frontieră / limită;
- fățărie → ipocrizie;
- bănuială → suspiciune;
- a cere → a solicita;
- a dovedi → a demonstra;
- îngăduință → toleranță;
- singurătate → solitudine;
- statornic → constant;
- taină → mister;
- urmaș → descendent;
- vestit → celebru / notoriu;
- leac → medicament / remediu;
- pricină → cauză / motiv.
- --
Antonime
- Definiție: Antonimele sunt cuvinte cu sensuri direct opuse, care aparțin aceleiași părți de vorbire și se referă la aceeași axă noțională.
A. FORMAREA ANTONIMELOR
- Cu rădăcini diferite (lexicale):
- Substantive: lumină vs. întuneric, prieten vs. dușman, tinerețe vs. bătrânețe, pace vs. război.
- Adjective: cald vs. rece, bun vs. rău, înalt vs. scund, frumos vs. urât.
- Verbe: a urca vs. a coborî, a veni vs. a pleca, a deschide vs. a închide.
- Adverbe: aproape vs. departe, repede vs. încet, sus vs. jos.
- Cu prefixe antonimice (morfologice):
- Cu prefixul negativ ne-: cinstit vs. necinstit, drept vs. nedrept, clar vs. neclar.
- Cu prefixul in- / i-: legal vs. ilegal, moral vs. imoral, cert vs. incert.
- Cu prefixul privativ des- / dez-: a face vs. a desface, a arma vs. a dezarma, a lipi vs. a dezlipi.
- Cu prefixul non-: conformist vs. nonconformist, sens vs. nonsens.
- --
Omonime
- Definiție: Omonimele sunt cuvinte identice ca formă (scriere și pronunție), dar complet diferite ca sens, provenind din origini (etimoane) diferite și neavând nicio legătură semantică între ele.
A. CLASIFICAREA OMONIMELOR
- Omonime lexicale totale: Au aceeași parte de vorbire și toate formele din paradigmă (singular și plural) sunt identice:
- lac (apă stătătoare) — lacuri vs. lac (soluție pentru lemn) — lacuri;
- bancă (instituție) — bănci vs. bancă (scaun) — bănci;
- broască (animal) — broaște vs. broască (încuietoare) — broaște;
- pană (penaj) — pene vs. pană (defecțiune) — pene.
- Omonime lexicale parțiale: Au aceeași formă la singular, dar se diferențiază prin forme distincte de plural cu sensuri diferite:
- bandă: benzi (fâșii) vs. bande (grupuri răufăcătoare);
- cot: coate (articulații) vs. coți (unitate de măsură) vs. coturi (curbe ale râului);
- car: care (vehicule) vs. cari (insecte);
- colț: colți (dinți) vs. colțuri (unghiuri).
- Omonime lexico-gramaticale: Forme identice care aparțin unor părți de vorbire diferite:
- cer (substantiv) vs. cer (verb: eu cer);
- mare (substantiv: întindere de apă) vs. mare (adjectiv: de mari dimensiuni);
- vie (substantiv) vs. vie (adjectiv: apă vie);
- de (prepoziție) vs. de (conjuncție) vs. de (interjecție).
- --
Cuvinte monosemantice și polisemantice
- Definiție: În funcție de numărul de sensuri, cuvintele limbii române sunt monosemantice (au un singur sens) sau polisemantice (au două sau mai multe sensuri asociate).
A. CUVINTELE MONOSEMANTICE
Au o singură semnificație exactă și neschimbată, fiind caracteristice terminologiei tehnico-științifice:
- bioxid, clorofilă, hipotenuză, lingvistică, stetoscop, azot, paralelogram.
B. CUVINTELE POLISEMANTICE
Păstrează un nucleu de sens originar de la care se dezvoltă prin derivare semantică (metaforă sau metonimie) sensuri secundare și figurate:
- masă:
- Sens de bază: piesă de mobilier (A așezat caietul pe masă);
- Sens secundar: mâncare, hrană (Masa este servită);
- Sens figurat: ospăț, banchet (Au dat o masă mare).
- ochi:
- Sens de bază: organul vederii (Ochii copilului);
- Sens secundar: ochi de fereastră, ochi de aragaz, ochi de apă;
- Sens figurat: ochi de ou prăjit.
- Diferența esențială față de omonime: La cuvintele polisemantice sensurile sunt înrudite semantic și derivă din aceeași rădăcină; la omonime sensurile nu au nicio legătură și provin din surse etimologice distincte.
- --
Paronimele. Confuzii paronimice
- Definiție: Paronimele sunt cuvinte cu formă sonoră foarte asemănătoare (diferite printr-unul sau două sunete), dar cu sensuri complet distincte. Confuzia între paronime conduce la eroarea numită atracție paronimică.
A. PERECHI PARONIMICE FRECVENTE LA EXAMENE
- eminent (excepțional, remarcabil) vs. iminent (inevitabil, care se va întâmpla curând);
- a enerva (a irita, a supăra) vs. a inerva (a transmite impulsuri nervoase către un organ);
- complement (funcție sintactică) vs. compliment (laudă, măgulire);
- familial (legat de familie: mediu familial) vs. familiar (cunoscut, intim: ton familiar);
- solidar (unit prin sentimente comune) vs. solitar (singuratic, izolat);
- aliniat (așezat în linie) vs. alineat (rând retras într-un text);
- a emigra (a părăsi patria definitiv) vs. a imigra (a se stabili într-o țară străină);
- a apropia (a micșora distanța) vs. a apropria (a-și însuși un bun străin);
- original (autentic, inedit) vs. originar (provenit dintr-un loc anume);
- literal (cuvânt cu cuvânt, literă cu literă) vs. literar (privitor la literatură);
- spețe (cazuri juridice, specii) vs. speze (cheltuieli financiare);
- temporal (legat de timp) vs. temporar (de scurtă durată, provizoriu).
- --
Pleonasmul
- Definiție: Pleonasmul este o eroare de exprimare constând în alăturarea a două sau mai multe cuvinte, expresii sau morfeme care repetă inutil aceeași idee sau același sens.
A. TIPURI DE PLEONASME
- Pleonasme lexicale directe (alăturare de cuvinte):
- a coborî jos (coborârea implică deplasarea în jos);
- a urca sus (urcarea implică deplasarea în sus);
- a avansa înainte;
- a reveni din nou / a repeta din nou;
- babă bătrână;
- protagonist principal (protagonist înseamnă deja primul actor / personaj principal);
- perioadă de timp;
- hemoragie de sânge;
- scurtă alocuțiune (alocuțiune = discurs scurt);
- caligrafie frumoasă (caligrafie = scriere frumoasă);
- a preconiza pentru viitor.
- Pleonasme la numerale și aproximare:
- în jur de vreo zece;
- circa aproximativ douăzeci.
- Pleonasme tolerate stilistic: Repetiții intenționate în folclor sau literatură pentru întărire expresivă: am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele.
- --
Câmpul lexical
- Definiție: Câmpul lexical cuprinde totalitatea cuvintelor care aparțin aceleiași sfere de semnificație și care denumesc aspecte, componente sau asocieri ale unei anumite realități noționale.
A. CÂMPUL LEXICAL VS. FAMILIA LEXICALĂ
- Familia lexicală: Reunește cuvinte înrudite genetic (care au aceeași rădăcină etimologică, formate prin derivare, compunere, conversiune): floare, floricică, înflorit, înflorire, florărie, florar.
- Câmpul lexical: Reunește cuvinte înrudite tematic / semantic, chiar dacă au rădăcini complet diferite:
- Câmpul lexical al școlii: elev, profesor, bancă, catalog, manual, tablă, recreație, temă, notă, examen, sală de clasă.
- Câmpul lexical al vremii: ploaie, ninsoare, viscol, soare, nori, temperatură, ger, arșiță, vânt.
- Câmpul lexical al culorilor: roșu, albastru, galben, verde, purpuriu, azuriu, plumburiu.
- --
Îmbinări libere de cuvinte. Locuțiuni
- Definiție: Îmbinările libere de cuvinte sunt asocieri sintactice temporare, create ad-hoc în vorbire, în timp ce locuțiunile sunt grupuri stabile de cuvinte cu sens unitar, care funcționează ca o singură parte de vorbire.
A. TRĂSĂTURILE LOCUȚIUNILOR
- Sens unitar: Grupul de cuvinte este echivalent cu un singur cuvânt (a băga de seamă = a observa).
- Comportament sintactic unitar: Se analizează ca o singură unitate sintactică (nu se analizează separat fiecare cuvânt din interiorul locuțiunii).
- Prezența obligatorie a unei părți de vorbire de bază:
- Locuțiuni verbale: a-și bate joc (= a batjocori), a da ortul popii (= a muri);
- Locuțiuni substantivale: băgare de seamă (= atenție), ținere de minte (= memorie);
- Locuțiuni adjectivale: cu dare de mână (= generos, bogat), de treabă (= cumsecade);
- Locuțiuni adverbiale: din când în când (= uneori), fără doar și poate (= sigur);
- Locuțiuni prepoziționale: în fața, în spatele, în ciuda, din cauza;
- Locuțiuni conjuncționale: măcar că, pentru că, în timp ce, cu toate că.
VOCABULAR
Vocabularul (lexicul): Totalitatea cuvintelor care există și au existat în limba română din trecut până în prezent. Organizarea vocabularului: Se structurează în două mari compartimente: vocabularul fundamental și mas…