Mijloace INTERNE de îmbogățire a vocabularului: Derivare, Compunere, Conversiune

  • Definiție: Mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului sunt procedeele prin care o limbă își creează cuvinte noi folosind propriul material lexical și morfologic: derivarea, compunerea și conversiunea.

A. DERIVAREA

Formarea cuvintelor noi prin atașarea de sufixe și/sau prefixe la o rădăcină sau la un cuvânt de bază:

  • Cu prefixe: ne-om, re-scrie, stră-vechi, arhi-plin, des-face.
  • Cu sufixe: scrii-tor, băieț-el, tiner-esc, prieten-ește.
  • Parasintetică (simultan prefix + sufix): în-frunz-i, des-zăpez-i, îm-bogăț-i.

B. COMPUNEREA

Unirea a două sau mai multe cuvinte independente pentru a crea o nouă unitate lexicală:

  • Prin sudare: bunăvoință, untdelemn, altceva, doisprezece.
  • Prin alăturare: câine-lup, floarea-soarelui, prim-ministru, Baia Mare.
  • Prin abreviere: C.F.R., UNESCO, TAROM, Plafar.
  • Compunere savantă: biologie, televiziune, geografie.

C. CONVERSIUNEA

Schimbarea clasei morfologice fără modificarea formei de bază a cuvântului:

  • Substantivizare: Frumosul din viață; un rănit; cititul; binele.
  • Adjectivizare: carte citită; mână tremurândă; haine gata.
  • Adverbializare: vorbește frumos; pleacă dimineața; frumoasă foc.

Îmbogățirea vocabularului

Îmbogățirea vocabularului: Procesul continuu prin care lexicul unei limbi se dezvoltă cantitativ și calitativ, prin procedee interne (create în interiorul limbii) și externe (împrumutate din alte limbi). A. DERIVAREA…