Verbul: Definiție și clasificare. Locuțiunea verbală

  • Definiție: Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, stări sau existența ființelor și a lucrurilor. Este centrul de organizare a comunicării la nivel de propoziție.
  • Locuțiunea verbală: Grupul stabil de cuvinte care conține obligatoriu un verb și este echivalent semantic cu un singur verb (a băga de seamă = a observa; a lua la fugă = a fugi; a aduce aminte = a aminti).

A. CLASIFICAREA VERBELOR

  1. După capacitatea de a forma predicat:
  2. Predicative: Pot forma singure predicat verbal la moduri personale (El citește o carte).
  3. Nepredicative: Nu pot forma singure predicat; se împart în:
  4. Copulative: Fac legătura dintre subiect și numele predicativ pentru a alcătui un predicat nominal (a fi, a deveni [întotdeauna copulativ], a ajunge, a ieși, a se face, a părea, a însemna, a rămâne).
  5. Auxiliare: Ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: a fi (a fost citit, să fi știut), a avea (am citit, aș citi), a vrea (voi citi, o să citesc).
  6. După tranzitivitate:
  7. Tranzitive: Pot primi un complement direct în Acuzativ fără prepoziție (El scrie o scrisoare).
  8. Intranzitive: Nu pot primi un complement direct (El merge la școală; Copilul doarme).

Morfologie — verbul

Definiție: Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune (*a citi*, *a lucra*), o stare (*a sta*, *a dormi*) sau existența (*a fi*, *a exista*). Categoriile gramaticale ale verbului: 1. Conjugarea 2.…