S5 — Verbul, partea I

Verbul: Definiție și clasificare. Locuțiunea verbală

  • Definiție: Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, stări sau existența ființelor și a lucrurilor. Este centrul de organizare a comunicării la nivel de propoziție.
  • Locuțiunea verbală: Grupul stabil de cuvinte care conține obligatoriu un verb și este echivalent semantic cu un singur verb (a băga de seamă = a observa; a lua la fugă = a fugi; a aduce aminte = a aminti).

A. CLASIFICAREA VERBELOR

  1. După capacitatea de a forma predicat:
  2. Predicative: Pot forma singure predicat verbal la moduri personale (El citește o carte).
  3. Nepredicative: Nu pot forma singure predicat; se împart în:
  4. Copulative: Fac legătura dintre subiect și numele predicativ pentru a alcătui un predicat nominal (a fi, a deveni [întotdeauna copulativ], a ajunge, a ieși, a se face, a părea, a însemna, a rămâne).
  5. Auxiliare: Ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: a fi (a fost citit, să fi știut), a avea (am citit, aș citi), a vrea (voi citi, o să citesc).
  6. După tranzitivitate:
  7. Tranzitive: Pot primi un complement direct în Acuzativ fără prepoziție (El scrie o scrisoare).
  8. Intranzitive: Nu pot primi un complement direct (El merge la școală; Copilul doarme).
  9. --

Conjugare. Persoană. Număr

  • Definiție: Conjugarea este paradigma de flexiune a verbului după persoană, număr, mod și timp.
  • Cele 4 conjugări ale limbii române (stabilite după sufixul de infinitiv):
  • Conjugarea I: Verbe terminate în -a (a cânta, a lucra, a visa).
  • Conjugarea a II-a: Verbe terminate în -ea cu e accentuat (a vedea, a cădea, a putea, a tăcea).
  • Conjugarea a III-a: Verbe terminate în -e neaccentuat (a merge, a bate, a spune, a cere).
  • Conjugarea a IV-a: Verbe terminate în -i sau -î (a dormi, a citi, a coborî, a hotărî).

A. PERSOANA ȘI NUMĂRUL

  • Persoana:
  • Persoana I (vorbitorul): eu merg, noi mergem;
  • Persoana a II-a (interlocutorul): tu mergi, voi mergeți;
  • Persoana a III-a (obiectul comunicării): el/ea merge, ei/ele merg.
  • Numărul: Singular (o singură entitate) și Plural (două sau mai multe entități).
  • Verbe unipersonale: Se folosesc doar la persoana a III-a (trebuie, se cuvine, plouă, ninge).
  • --

Moduri și timpuri verbale

  • Definiție: Modul exprimă raportul pe care vorbitorul îl stabilește între acțiunea verbului și realitate (certitudine, posibilitate, dorință, ordin), iar timpul indică momentul desfășurării acțiunii în raport cu momentul vorbirii.

A. MODURILE PREDICATIVE (PERSONALE)

  1. Modul Indicativ: Exprimă o acțiune sigură, reală:
  2. Prezent: învăț;
  3. Imperfect (acțiune trecută neterminată): învățam;
  4. Perfect compus (acțiune trecută încheiată): am învățat;
  5. Perfect simplu (trecut recent/regional): învățai;
  6. Mai-mult-ca-perfect (acțiune trecută anterioară altei acțiuni trecute): învățasem;
  7. Viitor standard: voi învăța;
  8. Viitor anterior: voi fi învățat;
  9. Viitor popular/colocvial: am să învăț, o să învăț.
  10. Modul Conjunctiv: Exprimă o acțiune posibilă, realizabilă (marcat de conjuncția să):
  11. Prezent: să învăț;
  12. Perfect: să fi învățat.
  13. Modul Condițional-Optativ: Exprimă o acțiune dorită sau condiționată:
  14. Prezent: aș învăța;
  15. Perfect: aș fi învățat.
  16. Modul Imperativ: Exprimă o poruncă, un îndemn, un ordin sau o rugăminte:
  17. Are forme doar pentru persoana a II-a: Învață! (afirmativ sg.), Nu învăța! (negativ sg.), Învățați! (pl.).

Morfologie — verbul

Definiție: Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune (*a citi*, *a lucra*), o stare (*a sta*, *a dormi*) sau existența (*a fi*, *a exista*). Categoriile gramaticale ale verbului: 1. Conjugarea 2.…