FUNCȚII SINTACTICE. Corelarea cazului morfologic cu funcția sintactică

  • Definiție: Cazul reprezintă forma pe care o ia substantivul pentru a exprima funcțiile sale sintactice în raport cu alte cuvinte din propoziție.

A. CORELAREA CAZULUI CU FUNCȚIILE SINTACTICE

  1. Cazul Nominativ (întrebări: cine?, ce?):
  2. Subiect: Elevul citește o carte.
  3. Nume predicativ: Tatăl meu este inginer.
  4. Atribut apozițional: Prietenul meu, Andrei, a venit.
  5. Cazul Acuzativ (cu sau fără prepoziție):
  6. Complement direct (pe cine?, ce?): Citesc un roman. / Îl văd pe coleg.
  7. Complement prepozițional: Mă gândesc la examen.
  8. Complement de agent: Cartea este citită de către elev.
  9. Circumstanțiale (de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop): Merg la școală. / Muncește cu sârguință.
  10. Atribut substantival prepozițional: Casa de piatră.
  11. Cazul Dativ (întrebare: cui?):
  12. Complement indirect: I-am oferit premiul elevului.
  13. Nume predicativ: El este asemenea tatălui său.
  14. Atribut substantival prepozițional: Acordarea de sprijin elevilor merituoși.
  15. Cazul Genitiv (întrebări: al, a, ai, ale cui?):
  16. Atribut substantival genitival: Cartea elevului este pe masă.
  17. Circumstanțiale cu locuțiuni prepoziționale (în fața, din cauza, în scopul): S-a așezat în fața clasei.

Morfologie — substantivul

Definiție: Partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte în sens foarte larg: ființe (*om*, *câine*), lucruri (*masă*, *carte*), fenomene ale naturii (*ploaie*, *vânt*), acțiuni (*citire*, *mers*), stări (*somn*,…