Substantivul#33
S8 — Substantivul
lecțieTipuri de substantive: comune, proprii, simple, compuse. Locuțiunea substantivală
lecțieGen, număr, caz. Substantive colective. Substantive defective. Punctuația vocativului
lecțieFUNCȚII SINTACTICE. Corelarea cazului morfologic cu funcția sintactică
lecțiePosibilități combinatorii ale substantivului
Tipuri de substantive: comune, proprii, simple, compuse. Locuțiunea substantivală
- Definiție: Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, fenomene ale naturii, stări sufletești, acțiuni, însușiri și noțiuni abstracte.
- Locuțiunea substantivală: Grupul de cuvinte cu sens unitar echivalent cu un substantiv (aducere-aminte = amintire; băgare de seamă = atenție; părere de rău = regret).
A. TIPURI DE SUBSTANTIVE
- După conținutul semantic:
- Comune: Denumesc obiecte dintr-o clasă nediferențiată (carte, oraș, copil, floare).
- Proprii: Denumesc individualizat o anumită ființă, un loc geografic, o instituție, o planetă sau o sărbătoare și se scriu cu majusculă (Mihai, București, Dunărea, Crăciun, Marte).
- După structură:
- Simple: formate dintr-o singură rădăcină (om, masă, copac).
- Compuse: formate din două sau mai multe cuvinte (floarea-soarelui, bunăvoință, locotenent-colonel, Baia Mare).
- --
Gen, număr, caz. Substantive colective. Substantive defective. Punctuația vocativului
- Definiție: Substantivul are categoriile gramaticale de gen, număr și caz.
- Categoriile de gen: Masculin (un băiat - doi băieți), Feminin (o fată - două fete), Neutru (un scaun - două scaune).
A. SUBSTANTIVE COLECTIVE ȘI DEFECTIVE
- Substantive colective: Au formă de singular, dar desemnează o colectivitate / grup de obiecte sau ființe identice (tineret, studențime, armată, stol, turmă, făget, pietriș).
- Substantive defective de număr:
- Singularia tantum (doar formă de singular): curaj, aur, miere, lapte, fotbal, lene, oxigen.
- Pluralia tantum (doar formă de plural): icre, ochelari, foarfeci, aplauze, moaște, tăiței, Ieși.
B. PUNCTUAȚIA CAZULUI VOCATIV
Cazul Vocativ exprimă o chemare sau o adresare directă (Elevule!, Maria!).
- Se izolează obligatoriu prin virgulă de restul enunțului:
- La început: Andrei, vino aici!
- În interior: Vino, Andrei, mai aproape!
- La sfârșit: Unde ai fost, Andrei?
- --
FUNCȚII SINTACTICE. Corelarea cazului morfologic cu funcția sintactică
- Definiție: Cazul reprezintă forma pe care o ia substantivul pentru a exprima funcțiile sale sintactice în raport cu alte cuvinte din propoziție.
A. CORELAREA CAZULUI CU FUNCȚIILE SINTACTICE
- Cazul Nominativ (întrebări: cine?, ce?):
- Subiect: Elevul citește o carte.
- Nume predicativ: Tatăl meu este inginer.
- Atribut apozițional: Prietenul meu, Andrei, a venit.
- Cazul Acuzativ (cu sau fără prepoziție):
- Complement direct (pe cine?, ce?): Citesc un roman. / Îl văd pe coleg.
- Complement prepozițional: Mă gândesc la examen.
- Complement de agent: Cartea este citită de către elev.
- Circumstanțiale (de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop): Merg la școală. / Muncește cu sârguință.
- Atribut substantival prepozițional: Casa de piatră.
- Cazul Dativ (întrebare: cui?):
- Complement indirect: I-am oferit premiul elevului.
- Nume predicativ: El este asemenea tatălui său.
- Atribut substantival prepozițional: Acordarea de sprijin elevilor merituoși.
- Cazul Genitiv (întrebări: al, a, ai, ale cui?):
- Atribut substantival genitival: Cartea elevului este pe masă.
- Circumstanțiale cu locuțiuni prepoziționale (în fața, din cauza, în scopul): S-a așezat în fața clasei.
- --
Posibilități combinatorii ale substantivului
- Definiție: Posibilitățile combinatorii ale substantivului descriu pozițiile sintactice pe care substantivul le poate ocupa: termen regent (centru al grupului nominal) sau termen subordonat (dependent).
A. SUBSTANTIVUL CA TERMEN REGENT
Grupul nominal are în centru substantivul, care își subordonează diverși determinanți:
- Atribute adjectivale: elev silitor, această carte, doi prieteni.
- Atribute substantivale: cartea profesorului (genitival), rochie de mătase (prepozițional), orașul Iași (apozițional).
- Atribute pronominale: casa mea, sfatul acestuia.
- Atribute verbale: dorința de a învăța, mașină de cusut.
B. SUBSTANTIVUL CA TERMEN SUBORDONAT
Substantivul se atașează de:
- Un verb: îndeplinind funcțiile de subiect, complemente directe/indirecte/prepoziționale sau circumstanțiale;
- Un adjectiv: plin de speranță, demn de laudă;
- Un adverb: aproape de casă.
Morfologie — substantivul
Definiție: Partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte în sens foarte larg: ființe (*om*, *câine*), lucruri (*masă*, *carte*), fenomene ale naturii (*ploaie*, *vânt*), acțiuni (*citire*, *mers*), stări (*somn*,…