Atributul

  • Definiție: Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv (sau substitut al acestuia), răspunzând la întrebările care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câți/câte?

TIPURI DE ATRIBUTE

1. Atribut adjectival:

Exprimat prin adjectiv acordat cu substantivul regent în gen, număr și caz:

  • Carte frumoasă, cinste cui te-a scris.
  • Elevi harnici au primit premii.

2. Atribut substantival genitival:

Substantiv la cazul Genitiv (cu sau fără articol genitival):

  • Cartea elevului este nouă. (G fără prep.)
  • Rochia mamei a fost admirată.

3. Atribut substantival prepozițional:

Substantiv în Acuzativ sau Genitiv cu prepoziție/locuțiune prepozițională:

  • Pădurea de fagi este tânără. (Ac, prep. de)
  • Copacul din fața casei a căzut. (G, locuț. prep.)

4. Atribut pronominal:

  • Genitival: Cartea lui este nouă. (pronume personal, G)
  • Prepozițional: Cadoul de la el mi-a plăcut. (Ac, prep.)

5. Atribut verbal:

  • Infinitiv: Dorința de a reuși este puternică.
  • Gerunziu: Se văd steaguri fluturând. (sau adjectival dacă acordat: steaguri fluturânde)
  • Supin: Uneltele de pescuit sunt pregătite.

6. Atribut adverbial:

  • Cursul de mâine este anulat.
  • Prășitul de două ori a dat recolte bune.

7. Atribut apozițional:

Substantiv sau echivalent care reia, precizează sau explică substantivul regent:

  • Colegul meu, Andrei, a câștigat. (apoziție simplă)
  • Dunărea, cel mai important fluviu al României, izvorăște din Germania. (apoziție dezvoltată)

Morfologie — adjectivul

Definiție: Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o însușire a unui obiect (ființă, lucru, fenomen) și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul sau substitutul acestuia pe care îl determină. FU…

Morfologie — substantivul

Definiție: Partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte în sens foarte larg: ființe (*om*, *câine*), lucruri (*masă*, *carte*), fenomene ale naturii (*ploaie*, *vânt*), acțiuni (*citire*, *mers*), stări (*somn*,…