Apoziția. Norme de punctuație

  • Definiție: Apoziția este atributul substantival (sau echivalentul său) care reia, explică sau precizează substantivul regent, stând de regulă lângă acesta și acordându-se cu el în caz.

A. TIPURI DE APOZIȚIE

1. Apoziție simplă (nedezvoltată):

  • Colegul meu, Andrei, a câștigat.
  • Dunărea, fluviu european, traversează mai multe țări.
  • Dl. profesor, domnul Ionescu, predă română.

2. Apoziție dezvoltată:

O propoziție sau o construcție mai complexă:

  • Dunărea, cel mai lung fluviu din Europa de Est, izvorăște din Germania.
  • Visul meu, să devin scriitor, mi s-a împlinit.

B. PUNCTUAȚIA APOZIȚIEI

  1. Apoziția simplă — se izolează prin virgule sau linioare de pauză:
  2. Colegul meu, Andrei, a câștigat.
  3. Colegul meu — Andrei — a câștigat.
  4. Apoziția în vocativ construită cu un substantiv comun:
  5. Bădie Ioane! (Bădie = vocativ fără funcție; Ioane = apoziție în vocativ)
  6. Dragă mamă! (mamă = vocativ; dragă = atribut adjectival al vocativului)
  7. Apoziția neizolată (când urmează imediat și logic regentul fără pauză):
  8. Poetul Eminescu este cel mai mare scriitor român.

C. FORME SPECIALE

  • Apoziția la cazul Genitiv preia cazul regentului: Cartea elevului, a colegului meu, este nouă.
  • Apoziția la Vocativ are forme speciale: Doamne Dumnezeule! / Mamă dragă!

Ortografie și punctuație

Ortografia: Ansamblul de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor unei limbi conform normelor academice în vigoare. Punctuația: Sistemul de semne grafice convenționale care marchează în scris pauzele, inton…

Morfologie — substantivul

Definiție: Partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte în sens foarte larg: ființe (*om*, *câine*), lucruri (*masă*, *carte*), fenomene ale naturii (*ploaie*, *vânt*), acțiuni (*citire*, *mers*), stări (*somn*,…