Substantivul#33
Complementul direct
- Definiție: Complementul direct (CD) este partea secundară de propoziție care arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea, răspunzând la întrebările pe cine? sau ce?
- Se exprimă la cazul Acuzativ, cu sau fără prepoziția pe.
- Îl determină numai verbele tranzitive.
A. MIJLOACE DE EXPRIMARE
- Substantiv la Acuzativ fără prepoziție: Citesc o carte.
- Substantiv la Acuzativ cu prepoziția pe: O ajut pe mama.*
- Pronume personal: Îl ajut pe el. / O ajut.
- Pronume reflexiv: Se laudă mult.
- Numeral: Îi cunosc pe cei doi.
- Verb la infinitiv: Știe a cânta frumos.
- Verb la supin: Am de rezolvat o problemă.
- Propoziție completivă directă: Știu / că vine./
B. ATENȚIE — VERBE CARE NU PERMIT CD
Următoarele verbe par tranzitive (răspund la pe cine?), dar sunt intranzitive și cer complement indirect:
- a se baza pe, a conta pe, a miza pe, a paria pe, a fi gelos pe, a se enerva pe, a se supăra pe.
Ex: Eu mă supăr pe Ana. (CI, nu CD, deoarece verbul este reflexiv-intranzitiv)
C. REGULA PREPOZIȚIEI PE
Prepoziția pe este obligatorie înaintea complementului direct exprimat prin:
- Substantive proprii (nume de persoane): Îl cheamă pe Ion.
- Pronume personale accentuate la Acuzativ: Îl ajut pe el.
- Pronume demonstrative: Îl ajut pe acesta.
- Numerale cu valoare pronominală: Îi ajut pe cei doi.
Morfologie — pronumele
Definiție: Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv într-o comunicare, evitând repetiția supărătoare. Clasificarea pronumelor: - Pronume cu categoria persoanei: personal, de politețe,…
Morfologie — substantivul
Definiție: Partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte în sens foarte larg: ființe (*om*, *câine*), lucruri (*masă*, *carte*), fenomene ale naturii (*ploaie*, *vânt*), acțiuni (*citire*, *mers*), stări (*somn*,…