S18 — Complementul direct

Complementul direct

  • Definiție: Complementul direct (CD) este partea secundară de propoziție care arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea, răspunzând la întrebările pe cine? sau ce?
  • Se exprimă la cazul Acuzativ, cu sau fără prepoziția pe.
  • Îl determină numai verbele tranzitive.

A. MIJLOACE DE EXPRIMARE

  1. Substantiv la Acuzativ fără prepoziție: Citesc o carte.
  2. Substantiv la Acuzativ cu prepoziția pe: O ajut pe mama.*
  3. Pronume personal: Îl ajut pe el. / O ajut.
  4. Pronume reflexiv: Se laudă mult.
  5. Numeral: Îi cunosc pe cei doi.
  6. Verb la infinitiv: Știe a cânta frumos.
  7. Verb la supin: Am de rezolvat o problemă.
  8. Propoziție completivă directă: Știu / că vine./

B. ATENȚIE — VERBE CARE NU PERMIT CD

Următoarele verbe par tranzitive (răspund la pe cine?), dar sunt intranzitive și cer complement indirect:

  • a se baza pe, a conta pe, a miza pe, a paria pe, a fi gelos pe, a se enerva pe, a se supăra pe.

Ex: Eu mă supăr pe Ana. (CI, nu CD, deoarece verbul este reflexiv-intranzitiv)

C. REGULA PREPOZIȚIEI PE

Prepoziția pe este obligatorie înaintea complementului direct exprimat prin:

  • Substantive proprii (nume de persoane): Îl cheamă pe Ion.
  • Pronume personale accentuate la Acuzativ: Îl ajut pe el.
  • Pronume demonstrative: Îl ajut pe acesta.
  • Numerale cu valoare pronominală: Îi ajut pe cei doi.
  • --

Completiva directă

  • Definiție: Propoziția completivă directă (CD) îndeplinește la nivel de frază rolul unui complement direct, arătând obiectul asupra căruia se exercită nemijlocit acțiunea verbului tranzitiv din propoziția regentă. Răspunde la întrebările: pe cine?, ce?.

A. TERMENI REGENTI

  1. Verb tranzitiv (la mod personal sau nepersonal):
  2. Văd / că ai terminat tema./
  3. Auzind / cum strigă cineva,/ a alergat la fereastră./ (regent: gerunziu tranzitiv)
  4. Locuțiune verbală tranzitivă:
  5. A băgat de seamă / că lipsea cineva din sală./
  6. Nu a ținut minte / ce i-am explicat./
  7. Interjecție predicativă cu regim tranzitiv:
  8. Iată / ce am găsit în bibliotecă!/
  9. Uite / cine a sosit la noi!/

B. ELEMENTE INTRODUCTIVE DE RELAȚIE

  • Conjuncții subordonatoare: că, să, ca să, dacă, de;
  • Știu / că ești sincer./
  • Vreau / să învăț totul temeinic./
  • Te întreb / dacă vii mâine la școală./
  • Pronume și adjective pronominale relative/nehotărâte: cine, ce, care, cât, oricine, orice;
  • Am cumpărat / ce mi-a plăcut./
  • Aleg / pe care îl consider cel mai bun./
  • Adverbe relative: unde, când, cum, cât;
  • Nu știu / unde a plecat./ (ce nu știu? → CD)
  • Îmi amintesc / cum s-a întâmplat totul./ (ce îmi amintesc? → CD)

C. EXPANSIUNE ȘI CONTRAGERE

  • Expansiune (Complement direct → Propoziție Completivă directă):
  • Văd sosirea trenului. (CD) → Văd / că sosește trenul./ (CD)
  • Aud un cântec frumos. (CD) → Aud / cum cântă cineva la pian./ (CD)
  • Doresc succesul vostru. (CD) → Doresc / să aveți succes deplin./ (CD)
  • Contragere (Propoziție Completivă directă → Complement direct):
  • Știe / ce a învățat./ (CD) → Își știe lecția. (CD)
  • Prefer / să citesc o carte./ (CD) → Prefer lectura unei cărți. (CD)

D. DUBLA EXPRIMARE (ANTICIPARE ȘI RELUARE)

Când este introdusă prin pronume relative cu prepoziția pe, completiva directă este dublată prin forme clitice de Acuzativ:

  • Reluare: Pe cine a fost harnic,/ l-am premiat. (cliticul l- reia CD).
  • Anticipare: *Îl recunosc imediat / pe cine a fost coleg cu mine./ (cliticul îl* anticipează CD).

E. TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE

  • Postpusă regentei: De regulă nu se desparte prin virgulă (Știu ce vrei, Vreau să merg).
  • Antepusă regentei: Se desparte prin virgulă când este reluată prin clitic pronominal (Ce ai promis ieri,/ aceea să respecți.).

F. CONFUSII FRECVENTE: CD vs. SUBIECTIVĂ (SB)

  • Verbele impersonale reflexive sau expresiile impersonale cer Subiectivă, nu Completivă Directă:
  • Se știe / că a reușit./ → SB (se știe este verb reflexiv impersonal).
  • Știu / că a reușit./ → CD (știu este verb personal tranzitiv: eu știu ce?).

Conținut extras și normalizat

  • Definiție: Propoziția completivă directă (CD) este subordonata care îndeplinește la nivel de frază rolul de complement direct al verbului tranzitiv din regentă. Răspunde la întrebările pe cine?, ce?.

A. TERMENI REGENTI

  1. Verb tranzitiv la mod personal: Știu / ce ai făcut./
  2. Verb tranzitiv la mod nepersonal (infinitiv, gerunziu, supin):
  3. Dorind / să afle adevărul,/ a pus întrebări.
  4. Avea de demonstrat / că are dreptate./
  5. Locuțiune verbală tranzitivă:
  6. A adus la cunoștință / că meciul s-a amânat./

B. ELEMENTE DE RELAȚIE

  • Conjuncții: că, să, ca... să, dacă, de;
  • Pronume relative: cine, ce, care, cât, ceea ce;
  • Adverbe relative: unde, când, cum, cât (Nu știu / unde a plecat./).

C. TOPICĂ ȘI PUNCTUAȚIE

  • De regulă stă după regentă și nu se desparte prin virgulă (Am auzit că ai reușit).
  • Dacă este antepusă, se desparte prin virgulă dacă se dorește sublinierea ei (Ce-ai spus,/ n-am înțeles.).

Morfologie — pronumele

Definiție: Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv într-o comunicare, evitând repetiția supărătoare. Clasificarea pronumelor: - Pronume cu categoria persoanei: personal, de politețe,…

Morfologie — substantivul

Definiție: Partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte în sens foarte larg: ființe (*om*, *câine*), lucruri (*masă*, *carte*), fenomene ale naturii (*ploaie*, *vânt*), acțiuni (*citire*, *mers*), stări (*somn*,…