Vocabular și formarea cuvintelor#44
Cuvinte monosemantice și polisemantice
- Definiție: În funcție de numărul de sensuri, cuvintele limbii române sunt monosemantice (au un singur sens) sau polisemantice (au două sau mai multe sensuri asociate).
A. CUVINTELE MONOSEMANTICE
Au o singură semnificație exactă și neschimbată, fiind caracteristice terminologiei tehnico-științifice:
- bioxid, clorofilă, hipotenuză, lingvistică, stetoscop, azot, paralelogram.
B. CUVINTELE POLISEMANTICE
Păstrează un nucleu de sens originar de la care se dezvoltă prin derivare semantică (metaforă sau metonimie) sensuri secundare și figurate:
- masă:
- Sens de bază: piesă de mobilier (A așezat caietul pe masă);
- Sens secundar: mâncare, hrană (Masa este servită);
- Sens figurat: ospăț, banchet (Au dat o masă mare).
- ochi:
- Sens de bază: organul vederii (Ochii copilului);
- Sens secundar: ochi de fereastră, ochi de aragaz, ochi de apă;
- Sens figurat: ochi de ou prăjit.
- Diferența esențială față de omonime: La cuvintele polisemantice sensurile sunt înrudite semantic și derivă din aceeași rădăcină; la omonime sensurile nu au nicio legătură și provin din surse etimologice distincte.
VOCABULAR
Vocabularul (lexicul): Totalitatea cuvintelor care există și au existat în limba română din trecut până în prezent. Organizarea vocabularului: Se structurează în două mari compartimente: vocabularul fundamental și mas…